Din cereasca imparatie a inceput incet, incet sa cada cate-un fulg de nea. Asa incepe povestea frumoasa… in schimb putem spune “din cereasca-mparatie a inceput de ieri sa cada cate-o partie de zapada”…orasele sunt mai blocate ca niciodata, desi au trecut cateva zile de la ultima ninsoare reala. Utilajele de dezapezire au reusit deja sa curete mare parte, lasand treaba acum. Trotoarele arata ca si cum am fi la mare….zapada si nisip….nimic nu se curata. Suntem noi obligati sa ne ducem traiul in astfel de conditii in care zapada a ascuns mormanele de gunoi ce se adunasera pana atunci pe strazi? Abia asteptam vara…caldura…oare nu o sa inceapa sa miroasa gunoaiele? Macar gunoiul din noi o sa iasa la suprafata destul de repede, cand o sa ne dam seama ca am avut o lume frumoasa, curata pe care noi am transformat-o intr-o lume plina de mizerie, gunoi si teroare…
Zapada ascunde…ascunde tristete, hazard, teroare… durere…durere fata de o lume din ce in ce mai trista.
Trebuie sa facem ceva pentru lumea asta, sa nu uite de ce suntem pe Pamant, de ce trebuie sa ne facem conditii mai bune, de pace, iubire, fericire… prin tristete, teroare si durere nu facem altceva decat sa ne imbatranim, sa imbatranim planeta.
Hai sa devenim mai buni pentru o lume mai buna… Este posibil doar atat? Sa nu lasam zapada sa ascunda… sa curatam problemele inainte…
