Eu sunt prins in aceasta viata… trupul nu ma lasa sa plec. Incerc sa imi dau drumul, nu reusesc. De viata ma prind in orice moment. Imi e dor de clipele de fericire ale copilariei cand pana si o lacrima se transforma in zambet, clipele in care orice persoana este bucuroasa. Acele clipe de pace interioara in care nu te gandesti la ziua de maine, la probleme vietii. Sti ca cineva are grija de tine, ca esti iubit, fericit.
Suntem toti tristi, intr-o lume pe care incetul cu incetul o distrugem. Asa ajunge degradarea si in sufletul nostru, inchizandu-l in universul lacrimilor, nervilor, razboiului.
Lumea este un razboi. Un razboi neterminat ce pare neinceput. Ne dorim pacea in lume iar la noi in suflet este teroare… Razboiul incepe in casa, in inima. Trebuie sa avem pace interioare, pace noi cu noi. In asa fel o sa avem pace si cu ceilalti.
Pana cand nu reusim sa ne transformam pe noi in oameni mai buni, nu o sa putem sa transformam lumea. Avem cerinte mari de la ceilalti… noi ce le oferim? O lume cu razboi? O lume mizera, in care necazurile nu se mai opresc?
Intreaba-te, ce ai facut, ce nu ai facut, ce faci, ce nu faci si ce vei sau nu vei face pentru ca lumea sa ajunga cu mult mai buna decat in acest moment?
Nu inteleg tristetea in lume… sufletele noastre se departeaza cu fiecare lacrima, fiecare cuvant. Nu putem fi mai buni cu ceilalti? Nu putem sa ii ajutam sa isi gaseasca si ei drumul spre pace?
Lumea este in plin razboi cu ea. Se intampla des sa nu fie nevoie de asa ceva… niciodata nu analizam motivele unui atac, razboi. De ce?
Trebuie sa stim: prin razboi nu ii pedepsim pe cei care nu fac ce ne convine noua, ne pedepsim pe noi… ne pedepsim distrugand viata, si lumea in care traim. Trebuie sa pretuim tot.
Bucura-te de ceea ce ai, multumeste-te cu asta. Nu favoriza distrugerea pacii prin dorinte exagerate. Un razboi trebuie purtat interior, nu exterior, ca sa iti dai seama ce faci tu gresit de ceilalti nu te inteleg.
Pace si fericire in lume, eu asta va doresc, si in cazul unui alt razboi, trebuie tinut minte: toata lumea este vinovata…trebuie cautata doar o cale de mijloc.
