Sunetul vietii
ianuarie 24, 2008 — razpanaAud…aud prea bine,
Sunetul vietii, datorita tie,
Sunetul fericirii ce in suflet il gasesc
Sunetul tristetii ce il preamaresc.
Auzi si tu,
Nu e prea greu,
Sunetul vietii,
Ce e cu tine mereu.
Auzim impreuna,
Exact asa cum suna,
Sunetul vietii noastre,
O viata foarte buna…
Surd raman dupa o clipa,
Aud… aud cum pica,
Pica inima,
Pica imaginea…
Sufletul nu mi-l recunosc…
Sunetul tristetii pune stapanire pe tot,
Lumea s-a stins… nu mai traieste deloc…
Sunetul vietii, gandirea mi-a stins,
Sunetul vietii, sufletul mi-a aprins…
Sunetul vietii, un sunet mult prea cautat,
Lumea inca nu l-a uitat…
Traieste-ti viata,
Traieste-o fericit,
Prin sunetul vietii,
Sunet mult iubit…
Sunetul de vioara,
Ce ma incordeaza din nou,
Sentimentele in lume zboara,
Nu si-n sufletul meu…
Vioara, sunet trist al vietii,
Transformat de noi, oamenii,
In sufletul cel fericit,
Ce prin noi toti a trait.
Sunet,
Te simt cu fericire,
Sunet,
Iti spun cu multumire…
Sunetul vietii,
Trebuie sa il auzi,
Exact atunci cand trece,
Pe langa a ta ureche…
Fericirea trebuie sa ti-o imaginezi,
Pe urma sa o traiesti…
Trebuie sa o simti,
Lumea sa o schimbi,
Sa o schimbi in mai bine,
Intr-o lume plina de iubire
In care nimic nu conteaza, cat timp exista fericire
O lume plina,
O lume ce simte ca trebuie sa traiasca din inima,
Sa iubeasca si sa tina la ceilalti,
Sa iubeasca si sa stie
Ce inseamna fericire.
Sufletul gol mereu sa il umpli cu bucurie,
Sa dispara orice urma de agonie,
Sa fie fericire…
Traim prin iubire…
ianuarie 30, 2008 la 4:15 pm
Ca sa scrii asa poezii…trebuie sa ai o inspiratie foarte buna…sunt curioasa care e…:)..
P.S.: De ce nu scrii poeziile astea in revista scolii?:):**