Vantul
februarie 2, 2008 — razpanaVantul se apropie de mine,
Invaluie in el tristetea,
Imi aduce fericirea,
Vantul…iubirea
Vantul…bucuria,
Bucuria dragostei de copil,
Fericirea copilariei traita din plin…
Lumina…iubirea…
Ce ne aduce fericirea;
Soarele, prietenul nostru
Asteptat si aparut,
Inca de la inceput,
Ne aduce incet in suflet,
Alinarea vremii calde…
Vantul inca bate,
Sufletul imi zbate…
Cat te-am asteptat..
Inca nu m-am salvat;
Iubirea pare departe,
In schimb tristetea isi face loc din coate,
Iubeste, inca se mai poate…
Primavara vine,
Iarna se termina, se stinge,
Inca te astept in locul nostru
Plin de fericire,
In care e soare,
Si e plin de iubire…
Te astept si-ti doresc doar bucurie…
februarie 3, 2008 la 8:54 am
Vantul dusman al tuturor sufletelor aduce fericire .dragoste .tristeti in sufletul nostru!trezirea la viata adica la fericire,trairea din plin este data de primavara un anotimp pentru regenerarea sufletului!ai mesterit un pastel al dragostei!urmeaza o asteptare…la ce anume?doar la bucurie??si la mai multe..!