Suflet rece…
februarie 18, 2008 — razpanaLuna, de frig innegrita,
Lasa loc tristetii,
Sufletului ce abdica,
In frigul diminetii.
Vedem sfarsitul,
Lumina-n spate o lasam,
Ne ramane doar privitul,
Si caldura ce in suflet o purtam.
E frig, dar frumos afara,
Iesim sub luna noastra,
Iubirea devine mult mai clara,
Si marea din ce in ce mai albastra.
Sufletul mi se pierde,
Si a crede, azi nu pot,
Vreau sa aflu sentimente,
Si iubirea sa o coc.
E frig si se face trist afara,
Sentimentele dispar,
Luna incepe sa mi se para
Sufletul pereche-astral.
Iubesc, si cred ca sti,
Ca nu pot, pe tine sa te mint,
Sper ca tu sa aflii
Azi, tot ce pentru tine simt.
Sentimente-n frig reamintite,
Raman in singuratate,
Fericirile de noi privite,
Raman, dispar, se duc departe.
Privesc cerul,
Bolta plina de iubire,
Ajung la timp, dar tot pierd trenul,
Ce ma duce doar la tine.
Te astept, te chem,
Fericirea-napoi s-o dai
Lumii printr-un semn,
Viata sa devina rai…
februarie 18, 2008 la 2:01 pm
foarte draguta. ai un vers mai ciudatel:”iubirea sa o coc”. fursecul iubire
dupa ce gusti sa-mi zici daca chiar ti-a placut, daca mai ai din el si daca gustul va dura (intelegi tu ce am vrut sa zic, metaforic :D)