Paralel…

Ma aflu undeva,

Nimeni de mine nu stie,

Ma aflu intr-o lume mica

Ce astazi e pustie…

 

Taram de iertare,

Pe planeta albastra,

Sufar de uitare,

Nu mai stiu dragostea noastra…

 

Taram medieval,

Oftez, ma-nchin, privesc,

Lumea pare a fi un festival,

Pentru tine toti muncesc.

 

Cerul devine mai albastru,

Soarele iti lumineaza chipul,

Misterul se duce, dispare,

Ramane dragostea ce s-apropie, ajunge aproape…

 

Te apropii de mine,

De un copac singuratic,

Aflii ca-mi este mai bine,

In gandul miresmatic.

 

Lacul in care iti vad chipul,

Seaca de tristete,

Vreau sa te vad razand tot timpul,

Fericirea azi sa nu mai plece.

 

Inima-mi strapunge

Tristetea din lume,

Chipul si fericirea s-o vad,

Si-n ultima clipa sa mor.

 

Lumea nu vede a lor tristete

Acutizata de pierderea copilariei,

Mult prea sus tinteste,

Si uita de taramul bucuriei…

 

Azi imi amintesc,

De soarele diminetii cu tine,

Iti spun ca inca imi doresc,

Ca tu sa te afli langa mine…