Suflet alb…

Pe o raza de soare,

Sufletul dispare-ncet in iad,

Simte ca ceva il doare,

Iubirile ce-n lume astazi cad…

 

Si-a facut cu greu menirea,

Reusind o singura magie,

A aprins toata iubirea,

Mai stia doar bucurie…

 

Vazand ca viata nu-i de el, e rea,

Dispare si-l gasim in alta dimineata,

O dimensiune in care-o cauta pe cea,

Ce-l poate-aduce inapoi la viata…

 

Doreste doar cu ea sa fie,

Sa o tina strans in brate,

Dar nu-si aminteste ce din viata stie,

Tot ce lor le place…

 

Si astfel sufletul alb moare,

Se duce-ncet neimplinit,

Iubirea dintre ei dispare,

Amintirea ramane-n infinit…