Timpul trece,
Ne ia si fericirea,
Si sufletul cel rece
Ne lasa nemurirea…
Nemuritori am fost,
Nemuritori vom fi,
Traim si ne bucuram,
Pana vom muri…
Traim impreuna,
Dar sufletul ne e pustiu,
Ne iubim sub luna,
Pentru noi e prea tarziu…
Tu ai drumul tau,
Il urmezi drept fara de-ntrebari,
Eu am drumul meu,
Drum cu multe incercari…
Luna, astrul dragostei,
Din inima ai izvorit,
Dar este prea tarziu,
Sufletul mi-a murit…

martie 23, 2008 la 10:14 am
Niciodata nu este prea tirziu,R……..Sufletul este dincolo de noi,inima este a noastra.
martie 23, 2008 la 3:05 pm
Frumoooooos! Dar se poate şi mai vesel. Nu? Am şi eu un tânăr în blogroll care scrie. Nu pricep totuşi, de atâta tristeţe?