Fericire-n infinit…

Traim prin nemurire

Si ne dorim sa fie scris in carte,

Aflam c-aduce fericire

Viata ce tine pan’ la moarte…

 

O existenta-n apusul infinit

Ne doare trecator,

Cand langa noi cu totii au murit,

O viata ne dorim de simplu muritor…

 

Si primim ce ne-am dorit,

Murim cu ei si noi,

Intrebam ce-am fi simtit,

Daca ramaneam doar doi…

 

Fericire-n infinit,

Din amiaza pana-n zori…

Un val de iubire…

Trebuie sa plec,

Sa ma despart de tine,

Sa ma-nec

In valul ce spre mine vine…

 

Valul vietii-n care

Pe tine te-am gasit,

In clipa cea mare,

Cand peste tine n-am vaslit…

 

Apa mi te-a dat,

Te-am pretuit asa cum esti,

Pe moment, eu, te-am pastrat,

Inima sa mi-o gasesti…

 

N-ai gasit nimic de folosit,

Fara inima, ai plecat rapid,

Cu sufletul meu ai vaslit,

Te-ai departat…murind…

 

Marea, apa vietii mele-umane,

La greu m-a lasat,

Inima ma doare

Si sufletul e exilat…

Om nebun…

Trist este-acum un suflet de nebun,

Ce traieste intr-o lume-a sa,

Ce ma crede cand ii spun,

Povestea ce e doar a mea…

 

Omul sufletului meu,

Ce traieste doar prin mine-acum

Omul ce-s doar eu,

Omul geniu si nebun…

 

M-am trezit singur,

Fara tine si tot ce de mine tine,

Plang si ma cutremur,

Tare dor imi e de tine…

 

Nu pot sa intelg,

Totul s-a sfarsit,

Nu pot sa aleg

Persoana ce-am iubit…

 

Nebun am fost,

M-ai innebunit,

Nu are nici un rost

Sa-ti spun ca te-am iubit…

 

Zambesc si rad cand mi-amintesc de tine,

Si de clipele-mpreuna,

Ma bucur ca am ajuns din nou la mine,

Renunt la trecut, ma gandesc la viata mea nebuna…

 

Om nebun si melancolic,

Raman acum,

Devin alcoolic

Ma-mbat si-ti spun:

 

“Te iubesc si crede-ma:

Sunt doar nebun…”

Fur elise

Nimeni nu stie cine a fost Elise…

Se crede ca mai intai se numea “Für Therese”… Therese fiind persoana cea care trebuia sa se casatoreasca cu Beethoven in 1810… Ea l-a refuzat…

Ramane oricum una din cele mai frumoase melodii ce poate fi ascultata oricand…

Jungla urbana

Traim zilnic intr-o jungla urbana. Suntem zilnic distrusi de poluare. In acelasi timp aerul proaspat din zonele verzi ne salveaza.

Zonele sunt amestecate, blocurile gri si imaginile triste…lumea in care traim…

Avem zona verde…jungla de aer aproape proaspat:

Si zona gri…blocuri, tristete, mizerie, poluare:

Trebuie sa profitam de zonele verzi, sa ne bucuram de ele…in scurt timp toate o sa arate gri si trist…

Nu putem avea si noi grija de verdeata, aer proaspat?

Hai sa incercam  sa iesim din zonele reci, inchise si sa ne indreptam spre zonele verzi…plantezi un copac, plantezi o viata noua si curata…

Sunt mort…

Crezand in toata dragostea,

Am asteptat aici, acum,

Nimic nu se va-ntampla

In timp, undeva…candva…

 

Am stiut ca te-am pierdut,

Am asteptat ca un nebun,

Te-am iubit doar un minut,

In secunda-n care te-am avut…

 

Asa frumoasa esti,

Si ti-am zis ce-avem sa-ti spun,

Am crezut ca-nnebunesti,

Dar din contra, tu acum intineresti…

 

De sus te vad eu azi,

“Sunt mort”, sufletul in cimitir mi-l pun,

Iti spun ca trupul sa mi-l arzi,

Si-mpreuna cu mine, si sufletul meu, sa razi…

 

Am asteptat aici, acum,

Am asteptat ca un nebun,

Si ti-am zis ce-aveam sa-ti spun:

“Sunt mort”, sufletul in cimitir mi-l pun…

Omul si distrugerea

Omul este facut ca sa distruga. Distruge fericirea, distruge si tristetea… ramane mat in lumea fara sentimente, cu un zambet clar de om distrus…

Un om isi distruge viitorul, ceilalti ii distrug si prezentul… asa este natura umana… predilectia de a distruge…

Din iubire, omul distruge si viata celorlalti: incearca sa o faca mai buna… omul distruge lasandu-i si pe ceilalti ruinati…

In schimb, omul distrus e cel ce ramane fara sentimente, ce traieste zilnic intr-o furtuna a gandurilor negre, a iubirilor pierdute, a nimicirii lumii sale prin distrugerea provocata de el si de ceilalti…

Oamenii distrusi sunt oamenii pierduti… noi suntem pierduti prin vise, prin lumile inchise…

Foc stins…

Cu foc trist ai aparut,

Langa mine, omul abatut,

Dar te-ai stins, ai disparut,

Singur m-ai lasat, pierdut…

 

Cu fum gros te-ai stins pe cer,

M-ai lasat acum sa sper,

In frig, in negura si ger,

Sa nu gasesc al iubirii ser…

 

Te-ai stins cum ne stingem toti,

In carul dragostei si morti,

Ce trece prin ale iubirii porti,

Tu flacara te-ai stins, ne stingem toti…

Razele soarelui…

Razele soarelui spre tine coboara,

Incet, tiptil, prin lume zboara,

Se duc s-aprinda dragostea aflata,

Sa-ti alature iubirea data…

 

Prin codrii-ntunecati dispar,

Se pierd si inimile tresar,

In asteptarea razelor de fericire

Ce-aduc cu ele doar iubire…

 

Cerul se-ntuneca rapid,

Fara raze eu nimic nu simt,

Si noaptea tine cat s-alung

Iubirea, fericirea si tristul amurg…

 

Noaptea trista, lunga pare,

Aduce sentimente amare,

Adorm si visez un rasarit,

Al iubirii ce-am primit…

 

Razele de lumina revin,

Revin cu greu, suspin,

Pe ploapele mele s-aseaza,

Si-acum si la amiaza…

 

In timpul acesta, tu

Iubirii nu-i spui nu

Si ne trezim impreuna

Dupa noaptea cu furtuna…

 

Si soarele pe noi ne-mpreuneaza,

Sub a lui calda raza,

Ne scaldam in dragoste si bucurie,

Iar astrul nostru iubirea o stie…

Pictura neagra…

Libertatea primaverii triste,

In care oamenii-s astenici,

Seamana picturii veselei artiste,

In care oamenii-s puternici…

 

Ca o soarta neagra,

Azi, artista-i decedata,

In timp n-o sa mai mearga

Pictura ei neterminata…

 

Lumea nu poate afla,

Sentimente, gusturi, vise,

Ale artistei ce umbla

Dupa iubirile ce-s stinse…

 

Astenia mi-aduce dor

Sa simt iubire pentru ea,

Artista ce ma face azi sa mor,

Sa fiu gol in viata mea…

 

Si nu pot a alunga

Pictura, arta mainii celei

Ce ma face a-mi schimba,

Parerea despre zei…

 

Astept si simt un cald fior,

Al picturii primaverii sale,

Ma mir ca este-asa usor,

Sa pierd sentimente rare…

 

Devin ateu, dispar in dragoste,

Schimb paleta de culori,

Aduc picturii nuante-albastre

Ale vietii mele fara nori…

 

Mor in pictura ei,

Imi amintesc de mine,

Si de vorbele celei

Ce esti tu… sentimente pentru tine…