Libertatea primaverii triste,
In care oamenii-s astenici,
Seamana picturii veselei artiste,
In care oamenii-s puternici…
Ca o soarta neagra,
Azi, artista-i decedata,
In timp n-o sa mai mearga
Pictura ei neterminata…
Lumea nu poate afla,
Sentimente, gusturi, vise,
Ale artistei ce umbla
Dupa iubirile ce-s stinse…
Astenia mi-aduce dor
Sa simt iubire pentru ea,
Artista ce ma face azi sa mor,
Sa fiu gol in viata mea…
Si nu pot a alunga
Pictura, arta mainii celei
Ce ma face a-mi schimba,
Parerea despre zei…
Astept si simt un cald fior,
Al picturii primaverii sale,
Ma mir ca este-asa usor,
Sa pierd sentimente rare…
Devin ateu, dispar in dragoste,
Schimb paleta de culori,
Aduc picturii nuante-albastre
Ale vietii mele fara nori…
Mor in pictura ei,
Imi amintesc de mine,
Si de vorbele celei
Ce esti tu… sentimente pentru tine…
