Sunt mort…

Crezand in toata dragostea,

Am asteptat aici, acum,

Nimic nu se va-ntampla

In timp, undeva…candva…

 

Am stiut ca te-am pierdut,

Am asteptat ca un nebun,

Te-am iubit doar un minut,

In secunda-n care te-am avut…

 

Asa frumoasa esti,

Si ti-am zis ce-avem sa-ti spun,

Am crezut ca-nnebunesti,

Dar din contra, tu acum intineresti…

 

De sus te vad eu azi,

“Sunt mort”, sufletul in cimitir mi-l pun,

Iti spun ca trupul sa mi-l arzi,

Si-mpreuna cu mine, si sufletul meu, sa razi…

 

Am asteptat aici, acum,

Am asteptat ca un nebun,

Si ti-am zis ce-aveam sa-ti spun:

“Sunt mort”, sufletul in cimitir mi-l pun…

Omul si distrugerea

Omul este facut ca sa distruga. Distruge fericirea, distruge si tristetea… ramane mat in lumea fara sentimente, cu un zambet clar de om distrus…

Un om isi distruge viitorul, ceilalti ii distrug si prezentul… asa este natura umana… predilectia de a distruge…

Din iubire, omul distruge si viata celorlalti: incearca sa o faca mai buna… omul distruge lasandu-i si pe ceilalti ruinati…

In schimb, omul distrus e cel ce ramane fara sentimente, ce traieste zilnic intr-o furtuna a gandurilor negre, a iubirilor pierdute, a nimicirii lumii sale prin distrugerea provocata de el si de ceilalti…

Oamenii distrusi sunt oamenii pierduti… noi suntem pierduti prin vise, prin lumile inchise…