Si totusi nu stiu ce s-a intamplat,
Cum totul intre noi s-a destramat,
Nu a fost sa fie, mai rau ne-am certat
Cu timpul ne-am indepartat.
Nu suport, eu am plecat…
Am plecat si nu m-am uitat in spate,
Tu plangeai, ma terminai cu a ta aciditate,
Am vrut sa ma intorc sa iti dau dreptate,
Dar acum nu se mai poate:
Am ajuns mult prea departe…
Si in departare am aflat
Ca degeaba dreptate ti-as fi dat,
Dragostea noastra oricum s-a terminat,
Cu un urlet tu ai alungat
Tot ce am vrut sa fim, ce am insemnat…
octombrie 25, 2009 la 10:01 am
imi place mult…
cred ca e mult mai sugestiva decat tampeniile pe care le faceam noi la scoala,anyway mi-a adus aminte de ceva si cred ca titlul spune totul…viata chiar nu se termina dupa asa ceva, ci din fiecare poveste ramanem cu ceva.
noiembrie 10, 2009 la 1:03 pm
Daca dragostea a pierit,trebuie sa fii capabil sa o recunosti.
Sa ai puterea sa treci peste,sa-ti continui viata.
Viata iti va zambi cand nici nu te astepti.
Imi place cum scrii.Profunda poezia.