Natura in orasul gri…

 

 

 

 

Bucuresti…natura ce creste sub ochii nostri…

 

 

 

 

 

 

Fur elise

Nimeni nu stie cine a fost Elise…

Se crede ca mai intai se numea “Für Therese”… Therese fiind persoana cea care trebuia sa se casatoreasca cu Beethoven in 1810… Ea l-a refuzat…

Ramane oricum una din cele mai frumoase melodii ce poate fi ascultata oricand…

Jungla urbana

Traim zilnic intr-o jungla urbana. Suntem zilnic distrusi de poluare. In acelasi timp aerul proaspat din zonele verzi ne salveaza.

Zonele sunt amestecate, blocurile gri si imaginile triste…lumea in care traim…

Avem zona verde…jungla de aer aproape proaspat:

Si zona gri…blocuri, tristete, mizerie, poluare:

Trebuie sa profitam de zonele verzi, sa ne bucuram de ele…in scurt timp toate o sa arate gri si trist…

Nu putem avea si noi grija de verdeata, aer proaspat?

Hai sa incercam  sa iesim din zonele reci, inchise si sa ne indreptam spre zonele verzi…plantezi un copac, plantezi o viata noua si curata…

Omul si distrugerea

Omul este facut ca sa distruga. Distruge fericirea, distruge si tristetea… ramane mat in lumea fara sentimente, cu un zambet clar de om distrus…

Un om isi distruge viitorul, ceilalti ii distrug si prezentul… asa este natura umana… predilectia de a distruge…

Din iubire, omul distruge si viata celorlalti: incearca sa o faca mai buna… omul distruge lasandu-i si pe ceilalti ruinati…

In schimb, omul distrus e cel ce ramane fara sentimente, ce traieste zilnic intr-o furtuna a gandurilor negre, a iubirilor pierdute, a nimicirii lumii sale prin distrugerea provocata de el si de ceilalti…

Oamenii distrusi sunt oamenii pierduti… noi suntem pierduti prin vise, prin lumile inchise…

Vrem sa cunoastem

Vrem sa cunoastem lumea, sa stim ce se intampla. Vrem sa calatorim, sa stim locuri noi, lume noua. Vrem sa cunoastem, vrem sa stim… lucru bun in aceasta vreme schimbatoare…

Vrem sa cunoastem… ce?

Vrem sa cunoastem pe celalalt? Inca nu ne cunoastem pe noi…

Vrem sa cunoastem lumea? Inca nu ne cunoastem universul nostru intern…

Ce e cunoasterea?

Cunoasterea este unul din procesele definitorii, fundamentale ale spiritului uman. Poate fi considerat procesul prim prin care constienta de realitate si de sine apare in subiect raportandu-l la sine si la lumea sa. Esenţa cunoasterii constă în reproducerea în interiorul subiectivitaţii a unei alte subiectivitati, prin constientizare de sine si cuplarea subiectivitatii constientizate cu o realitate in care poate actiona, experimenta, evalua si conclude asupra consecintelor.

Conceptul cunoaştere poate avea multe înţelesuri. Putem caracteriza drept cunoaştere starea procesantă a unui sistem informaţional cuplat cu un ambient realitate, care işi poate construi reprezentări modale si strategii predictive asupra dinamicii ambientului şi poate dezvolta acţiuni transformante, utilizante si evaluante în ambientul modelat.

În această perspectivă interactivă, cunoaşterea poate fi o relaţie perceptuală, gestuală, lingvistică sau mixtă a sistemului cu realitatea.

Cunoastem…ne cunoastem… vrem sa cunoastem?

Multi nu vor, desi ajung la acest rezultat…

Fiecare dintre noi are un mod obişnuit de a se comporta, care poate fi reperat în diferite categorii de situaţii particulare. De exemplu, în situaţiile ce favorizează interacţiunile sociale, anumite persoane au mai curând atitudini rezervate, în timp ce altele caută contactul cu ceilalţi. Se pot deci, desprinde în ansamblul comportamentelor noastre configuraţii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit să distingem indivizii între ei. Acestea constituie personalitatea.

Fiecare e unic… trebuie sa se cunoasca pe el insusi… incearca sa faci tot posibilul si dupa aceea sa te uiti la ceilalti si sa incerci sa ii cunosti.

Cunoasterea este cheia… cheia catre o lume mai buna… cu pace si fericire…

De ce ne exprimam…

 

Exprima-te prin dans, prin muzica, sport, cuvinte… pur si simplu exprima-te cum poti… exprima-te! 

“Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta.” >Seneca<

Ne exprimam ca cel de langa noi sa stie ceea ce simtim, sa stie ceea ce ne framanta, si ceea ce vrem sa stie despre noi. Ne exprimam pentru a ne face sentimentele cunoscute, pentru a forma legaturi cu ceilalti.

Ne exprimam prin foarte multe variante, fizic si psihic, verbal. Una din cele mai buna variante de exprimare este dansul. Prin el iti exprimi toate trairile cum doresti si cum ti se pare mai convenabil. George Bernard Shaw a spus despre dans ca ar fi exprimarea verticală a unei dorinţe orizontale. Prin dans sufletele devin apropiate, mintea ti se curateste, uiti toate grijile si te gandesti numai la lucruri frumoase. Dansul schimba lumea in mai bine, lucru practicat inca din antichitate. Oamenii se exprima prin dans pentru a arata partea sensibila a trupului, in paralel cu cea a sufletului.

Cuvintele sunt cea mai intalnita forma de exprimare. Poti sa spui tot ceea ce doresti, exact cum vrei. Forma pe care o dai cuvintelor, tonul vocii, fac persoana de langa sa stie exact ce doresti sa exprimi.

Tot George Bernard Shaw ne mai spune ca tacerea este cea mai buna metoda de exprimare a dispretului. Mereu trebuie sa spui ceea ce te preocupa… mai tarziu poate deveni inutil…

Pe masura ce ne maturizam acordam mai multa importanta dreptului de a ne exprima liber? Suntem tineri, avem idei, avem deja format un aparat critic, comunicam, ne exprimam neconventional, incercam sa spargem tipare, dar stim care sunt limitele exprimarii noastre? Facem diferenta intre libertatea de gandire si dreptul la libera exprimare?

Experienta de pana acum a omenirii a dovedit ca societatea deschisa, democratica nu se realizeaza de la sine. Democratia presupune posibilitatea individului de a creste, de a se imbogatii spiritual, de a-si exprima originalitatea, de a deveni responsabil, preocupat de ce se intampla cu semenii lui, de tot ceea ce il inconjoara. Intr-o societate libera, fiecare individ are dreptul la manifestarea propriei sale libertati. In virtutea acestui drept, individual trebuie ajutat, stimulat sa-si castige propria libertate. Aceasta libertate este inteleasa astfel incat sa nu lezeze libertatea semenului sau, libertatea de exprimare.

Facem diferenta intre libertatea de gandire si dreptul la libera exprimare… trebuie sa stim cand trebuie doar sa gandim si cand trebuie sa spunem ce gandim… nu mereu trebuie sa spunem ceea ce gandim.

Avem dreptul la libera exprimare… trebuie sa ne folosim de el pentru ca lumea sa stie ce simtim…

Nu lasa pe maine ce poti zice azi… s-ar putea sa devina zadarnic… sentimentele sa nu mai reprezinte nimic…

Exprima-te acum!

Avem credinta…

Avem religie… avem credinta?

Multa lume crede…dar crede in ce? Intr-un lucru pe care nu il cunoaste… o forta care lumea i-o conduce. Asa ne-a fost destinat inca de la inceput… o viata in necunoscut.

Cred si eu, dar cred degeaba… lumea din jur nu se mai indreapta. A pornit pe un drum pe care a ajuns sa il vada ca destin. Nu putem sa facem mai nimic pentru aceia care isi lasa viata condusa de lumea ce ii inconjoara. Daca nu isi dau seama de viata lor scurta in comparatie cu timpul avut, noi nu putem sa facem nimic…

Lumea este condusa de o forta… o forta generala… interioara, exterioara ce are grija de tot…

Avem grija de ce primim… avem grija de ceea ce avem… avem grija si de ceea ce dam, de ceea ce lasam in urma noastra? Viata, fericirea furata prin credinta lumii de azi…

Avem trecut,

Ramas undeva-n necunoscut…

Avem prezent,

Omul devine transparent…

Avem viitor,

Speram sa fie satisfacator…

Viitorul doar singuri il putem schimba… trebuie doar sa credem ca putem, ca suntem in stare sa schimbam ceea ce acum ni se intampla, ceea ce acum avem…

Am ramas pe loc. Pentru noi prezentul este ca un joc. Avem nevoie de ceva care sa ne readuca pe pamant, sa observam cat rau am facut. Cu timpul ce trece, viitorul se face tot mai negru. Credinta se indeparteaza si noi nu ne dam seama ca oricum ceva exista sa ne controleze destinul, trecutul, viitorul.

Ceva ne-a creat. A avut grija de noi tot acest timp… Ceva exista acolo undeva. Paralel cu timpul, paralel cu spatiul, el ne controleaza destinul, ne stie finalul. Trebuie sa avem credinta si totul va fi bine. Nu avem cum sa stim ce exista, ce urmeaza si ce a fost.

Totul ramane ascuns… viata trebuie sa ti-o faci singur mai buna, nu astepta de la altii daca nu astepti de la tine. Trebuie sa ai credinta… credinta in tine. Prin vointa proprie, totul este posibil. Omul de langa tine te lasa, te prinde, dar niciodata nu te tine…

Viitorul de mine, de tine….de noi depinde pentru a avea succes in ceea ce facem… o clipa necunoscuta in care putem sa facem orice… un timp avut, pierdut… un timp in care am crezut… intr-un spatiu nevazut…

Credem si e bine…

Credem in ce tine de viata, de iubire…

In ultima vreme eu cred in tine…

Si in lumea care vine…

Ca isi va crea doar fericire,

Pe pamantul transformat de mine,

Distrus… in lume se simte,

Ramane sentimentul de tristete,

Apasat cu nostalgie,

De clipa in care nu se stie,

Ce e o adevarata bucurie…

Trebuie credinta,

Trebuie o adevarata nebunie…

 

Crede in tine,

Si totul va fi bine…

Undeva in timp

Undeva in spatiu,

Cand lumea devine un singur cadru…

Sec… esti un simplu martor…

Ce priveste si nu vrea,

Sa isi vada lumea-asa…

Paradis

Intuneric…lumea este prinsa pentru totdeauna. Nu are cum sa scape… Sentimentele sunt de mult uitate. Fericirea, se intreba, ce e aia? Omul doar tristetea o mai simte, o traieste, o preamareste. Sentimentul de iubire, bucuria copilariei, amintiri sterse brutal din sufletul uman… Nu se mai gaseste in noi nici macar cea mai mica urma de fericire, urma de bucurie. Am uitat sa mai traim. Supravietuim prin ceilalti si ei prin noi… Nu existam pentru sufletul nostru… suntem extrem de invizibili in mentalitatea proprie…

Visam o lume mai buna… pace… fericire… un paradis extern, in care sa traim… De ce nu incercam, macar putin, sa ne cream paradisul mult dorit, la noi in suflet? De ce sa incercam sa ii schimbam pe ceilalti, cand sufletul nostru este negru? Trebuie sa ne curatam pe noi in interior si dupa aceea sa ne orientam spre un paradis dorit…

Lumea… fericirea noastra comuna… bucuria copilariei noastre… paradisul viselor si al trairilor… inca nu am gasit-o si nu am aflat unde se afla. Bucuria copilariei se indeparteaza cu fiecare clipa traita. Fiecare moment ne indeparteaza de momentele in care totul parea fericire… viata insemna bucurie… bucuria de a fi iubit, ingrijit… bucuria de a iubi, ingriji…

Fericirea aparenta a zilelor din viata ascunde in spatele ei o tristete nebanuita… momentul asteptarii paradisului schimba sufletul…

Paradisul exista in suflet… trebuie descoperit de fiecare…

Pur si simplu minunat…

minunat.pps

Da-ti click pe document pentru a putea vedea o prezentare foarte frumoasa.

Vizionare placuta…