 | razpana on An |
 | Denysa on Despre mine… |
| Denysa on Viata nu s-a terminat |
| Denysa on An |
 | searchingperfection on Viata nu s-a terminat |
 | izady on Despre mine… |
 | anothercolour on Ce este fericirea? |
 | DORIN DAMASKIN on M-ai pierdut… |
 | porcaru ioana on Despre mine… |
 | levente on Ce este fericirea? |
Proiect de schimbare a orasului Bucuresti.
Jos zidul Parlamentului! In zona centrala se afla un zid ce protejeaza o zona de aproape 11 hectare.
Curtea cladirii Parlamentului trebuie sa devina din nou teren bucurestean.
http://www.t-u-b.ro/prez/prez.htm
http://www.ziare.com/Zidul_Casei_Poporului_va_fi_daramat_pentru_zone_de_recreere-793146.html
“Dansul este poezia piciorului” John Dryden
Dansul este arta creata de oameni pentru a fi mai aproape de divinitate si pentru a se simtii mai bine si uita de viata.
Dansul este una din cele mai vechi forme de arta si de apropiere intre oameni. El a aparut acum mult timp si de atunci este in continua dezvoltare, existand cate o forma de dans in fiecare cultura.
La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemãnarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricãrei activitãti era si Printul suprem al dansului. El dansa fãrã încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de Shiva s-au transmis pânã la învãtatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.
Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca Epaminonda îsi trecea în biografie calitatea de “bun dansator”. Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut “dansul sabienilor” care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sãrituri în jurul altarului lui Marte – zeul rãzboiului, tinând în mânã un scut în care loveau cu un bãt.
Aristotel explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bãtãile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimã instantã o nevoie de ritm caracteristicã omului normal si sãnãtos.
E foarte clar ca dansul de atunci nu se aseamana deloc cu cel din prezent. Au aparut o gramada de stiluri noi de dans ce se dezvolta sau dispar, depinde de emotia pe care o transmit.
Dansul înseamna emotie, dansul înseamnã si cucerirea spatiului, curajul de a depãsi mobilitatea.
“Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însãsi” Havelock Ellis
Mallarme spunea: “… orice emotie ar pleca de la noi lãrgeste un spatiu ori se nãpusteste asupra noastrã si îl încorporeazã.”
Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.” Mata Hari
Philip Chbeeb
George Sampson
Bucuresti, capitala Romaniei, este unul din cele mai importante si vechi orase din Europa. Mentionat inca din 1459, orasul a avut o evolutie buna ajungand in prezent la o intindere de 238 km patrati si o populatie de aproape 2 milioane de locuitori.
La inceputul anilor 1900 Bucurestiul a ajuns sa fie considerat una din bijuteriile Europei, dezvoltandu-se in acelasi ritm cu Parisul si fiind foarte asemanator in arhitectura si modul de viata al cetatenilor. Din acest motiv orasul a fost numit pentru o perioada Micul Paris.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Romania s-a instaurat puterea populara ce a dat apoi nastere dictaturii comuniste.. Aceasta etapa a istoriei a schimbat mult fata orasului. In cei 50 de ani de dictatura comunista, in capitala tarii au aparut multe unitati industriale, blocuri de apartamente “tip cutie de chibrituri” si multe edificii cu caracter socio-cultural.
Orasul a aparut mai intai sub o forma medievala. A fost schimbat dupa aceea si a ajuns sa aiba o forma moderna pentru anii 1900, in oras aparand multe cladiri noi cu arhitectura moderna pentru acea perioada. A urmat perioada socialista in care s-a incercat modernizarea si schimbarea orasului. Tot timpul s-a urmarit modernizarea si utilizarea maxima a spatiului interior al orasului.
De ceva vreme s-a schimbat ceva. Sa analizam un pic arhitectura orasului, nu pe cea a cladirilor din oras. O sa observam o arhitectura haotica, cu strazi aruncate pe harta fara nici o legatura. Un alt lucru pe care il putem observa este alternanta cladirilor noi cu cele vechi. Consider ca este un lucru bun sa integrezi cladirile vechi intr-o societate moderna. Problema este cea a cladirilor prea inalte ce apar in zone de vile sau a vilelor ce apar in zone industriale sau de birouri. Aceasta este problema orasului Bucuresti: nu exista o impartire exacta a zonelor de interes comercial cu cele de interes industrial si cu cele de rezidenta. Zonele trebuie respectate pentru a avea o curatenie, nu numai a curtii personale, cat si a orasului in care traim.
O alta problema majora, dupa parerea mea, este cea a Centrului Istoric. Acest centru al Bucurestiului este o zona parasita, aflata de cel putin 10 ani in plin santier. O zona in care nu se rezolva absolut nimic de cativa ani. Multa lume pune problema pastrarii cladirilor din acea zona pe motiv de obiectiv istoric; sa va pun o intrebare: Peste 100 de ani v-om pastra orice alta cladire din oras ce se afla in paragina doar pentru ca este o cladire veche? Nu trebuie sa evaluam si cat de utila este? Centrul vechi ar trebui sa devina un centru nou, un centru plin de viata al orasului. Avem doar doua posibilitati: ori facem ceva din ceea ce avem si transformam molozul si resturile in ceva profitabil si curat, ori sapam o mare groapa in centrul Bucurestiului, scoatem tot si incepem sa construim de la 0. Optiunea este a cetatenilor si a proprietarilor centrului vechi.
Sper ca proprietarii sa aleaga cu bun simt ceea ce vor sa faca in orasul nostru, al tuturor, fost Micul Paris, mereu Bucuresti.
Alte articole despre centrul vechi:
http://metropotam.ro/Locuri/2007/11/art0397716645-Antilocul-saptamanii-Centrul-Vechi/ un articol foarte bun;
http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2006/09/01/feature-02 in acest articol se vorbeste despre restaurarea centrului vechi ce a inceput in 2006… ramane sa traim si sa vedem daca se v-a intampla ceva normal si frumos in centru.
Nimeni nu stie cine a fost Elise…
Se crede ca mai intai se numea “Für Therese”… Therese fiind persoana cea care trebuia sa se casatoreasca cu Beethoven in 1810… Ea l-a refuzat…
Ramane oricum una din cele mai frumoase melodii ce poate fi ascultata oricand…
Traim zilnic intr-o jungla urbana. Suntem zilnic distrusi de poluare. In acelasi timp aerul proaspat din zonele verzi ne salveaza.
Zonele sunt amestecate, blocurile gri si imaginile triste…lumea in care traim…
Avem zona verde…jungla de aer aproape proaspat:
Si zona gri…blocuri, tristete, mizerie, poluare:
Trebuie sa profitam de zonele verzi, sa ne bucuram de ele…in scurt timp toate o sa arate gri si trist…
Nu putem avea si noi grija de verdeata, aer proaspat?
Hai sa incercam sa iesim din zonele reci, inchise si sa ne indreptam spre zonele verzi…plantezi un copac, plantezi o viata noua si curata…
Regret ce am facut,
Regret ce inca n-am facut,
Regret ca prin viata am trecut,
C-am trait si te-am pierdut…
Regret, ma pierd in spatiul vietii,
Vad astrul de pe cer,
Mi-aduce anii tineretii,
Si ma face sa mai sper…
Regret ca azi te pierd
Si raman cu amintirea zilelor de vara
Si vreau sa te mai cred,
Incerc in fiecare seara…
Amintirea dureroasa,
Ma-ndeparteaza de acum,
Regret despartirea noastra,
Si motivul ce ti-l spun…
Regret ce am facut,
Regret ce inca n-am facut,
Regret ca prin viata am trecut,
C-am trait si te-am pierdut…
Aflii astazi viata,
Tot ce iti doresti,
Tot ce iti rezerva soarta… astepti,
Sub cer de Bucuresti.
Te bucuri de prieteni,
Amici pe care-i ocolesti,
Simpli oameni…ai vietii,
Sub cer de Bucuresti.
Parcul, lacul si iubirea,
Le observi si mai departe treci,
Si dispare fericirea…acum,
Sub cer de Bucuresti.
Eu iti spun ca te iubesc,
Tu sentimentu-l preamaresti,
Eu fericire iti doresc…mereu,
Sub cer de Bucuresti.
Eu sunt prins in aceasta viata… trupul nu ma lasa sa plec. Incerc sa imi dau drumul, nu reusesc. De viata ma prind in orice moment. Imi e dor de clipele de fericire ale copilariei cand pana si o lacrima se transforma in zambet, clipele in care orice persoana este bucuroasa. Acele clipe de pace interioara in care nu te gandesti la ziua de maine, la probleme vietii. Sti ca cineva are grija de tine, ca esti iubit, fericit.
Suntem toti tristi, intr-o lume pe care incetul cu incetul o distrugem. Asa ajunge degradarea si in sufletul nostru, inchizandu-l in universul lacrimilor, nervilor, razboiului.
Lumea este un razboi. Un razboi neterminat ce pare neinceput. Ne dorim pacea in lume iar la noi in suflet este teroare… Razboiul incepe in casa, in inima. Trebuie sa avem pace interioare, pace noi cu noi. In asa fel o sa avem pace si cu ceilalti.
Pana cand nu reusim sa ne transformam pe noi in oameni mai buni, nu o sa putem sa transformam lumea. Avem cerinte mari de la ceilalti… noi ce le oferim? O lume cu razboi? O lume mizera, in care necazurile nu se mai opresc?
Intreaba-te, ce ai facut, ce nu ai facut, ce faci, ce nu faci si ce vei sau nu vei face pentru ca lumea sa ajunga cu mult mai buna decat in acest moment?
Nu inteleg tristetea in lume… sufletele noastre se departeaza cu fiecare lacrima, fiecare cuvant. Nu putem fi mai buni cu ceilalti? Nu putem sa ii ajutam sa isi gaseasca si ei drumul spre pace?
Lumea este in plin razboi cu ea. Se intampla des sa nu fie nevoie de asa ceva… niciodata nu analizam motivele unui atac, razboi. De ce?
Trebuie sa stim: prin razboi nu ii pedepsim pe cei care nu fac ce ne convine noua, ne pedepsim pe noi… ne pedepsim distrugand viata, si lumea in care traim. Trebuie sa pretuim tot.
Bucura-te de ceea ce ai, multumeste-te cu asta. Nu favoriza distrugerea pacii prin dorinte exagerate. Un razboi trebuie purtat interior, nu exterior, ca sa iti dai seama ce faci tu gresit de ceilalti nu te inteleg.
Pace si fericire in lume, eu asta va doresc, si in cazul unui alt razboi, trebuie tinut minte: toata lumea este vinovata…trebuie cautata doar o cale de mijloc.
