O lumina palida se aseaza pe chipul tau,
Lumina ce se avanta in sufletul meu,
Lumina ce aducea in lume fericire,
O lumina pe care nimeni nu o mai stie…
A disparut cand cutia relelor s-a deschis,
In acel moment, Pandora, lumina a stins
Si a lasat tot intunericul sa iasa,
Sa se plimbe, sa ajunga in fiecare casa…
Speranta, la sfarsit, a aparut si ea in lume,
Relele sa le adune, sa ne lase numai bune,
Dar nu a reusit sa stranga nimic,
In sufletul omului, raul a-mpietrit…
Dar totusi omul bun, in trecut, a fost,
A simtit, a iubit, a trait si a avut un rost,
A urmat o lumina ce i-a aratat un drum,
Drum ce lumina a stins, lasand doar fum…
Si totusi, lumina, in curand, se reaprinde,
Oamenii buni ne zic a lua aminte:
Lumina e data de flacara iubirii,
Flacara stinsa de adierea amintirii…
O lumina palida se aseaza pe chipul tau,
Lumina ce venea din sufletul meu,
Lumina ce aprindea in lume iubirea,
O lumina pe care toata lumea, azi, o stie…
