Dans

“Dansul este poezia piciorului” John Dryden

Dansul este arta creata de oameni pentru a fi mai aproape de divinitate si pentru a se simtii mai bine si uita de viata.

Dansul este una din cele mai vechi forme de arta si de apropiere intre oameni. El a aparut acum mult timp si de atunci este in continua dezvoltare, existand cate o forma de dans in fiecare cultura.

La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemãnarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricãrei activitãti era si Printul suprem al dansului. El dansa fãrã încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de Shiva s-au transmis pânã la învãtatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.

Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca Epaminonda îsi trecea în biografie calitatea de “bun dansator”. Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut “dansul sabienilor” care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sãrituri în jurul altarului lui Marte – zeul rãzboiului, tinând în mânã un scut în care loveau cu un bãt.

Aristotel explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bãtãile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimã instantã o nevoie de ritm caracteristicã omului normal si sãnãtos.

E foarte clar ca dansul de atunci nu se aseamana deloc cu cel din prezent. Au aparut o gramada de stiluri noi de dans ce se dezvolta sau dispar, depinde de emotia pe care o transmit.

Dansul înseamna emotie, dansul înseamnã si cucerirea spatiului, curajul de a depãsi mobilitatea.

“Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însãsi” Havelock Ellis

Mallarme spunea: “… orice emotie ar pleca de la noi lãrgeste un spatiu ori se nãpusteste asupra noastrã si îl încorporeazã.”

Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.” Mata Hari

Philip Chbeeb

George Sampson

 

Dansez

Dansez si ma simt bine,

Ritmul muzicii zboara spre mine,

Visez, realitatea spre noi vine,

Dansez si te observ pe tine…

 

Zambesti in coltul tau,

Aduci lumii fericire,

O scapi de tot ce-i rau,

Dansand in nemurire…

 

Te indrepti spre mine,

Zambetul dispare,

Apare fericire…

Si zambesti spre Soare.

 

Sub magie si lumina,

Am dansat noi doi,

Lumea devine iar putina,

Face loc iubirii dintre noi…

 

Sa dansam, sa ne iubim…

Asta noi traim…

Asta ne dorim…

Asta visam… atunci cand iar murim…

Singur

Singur,

Raman, ma plimb prin timp,

Sa regasesc ce inca simt…

 

Singur,

Ma regasesc pe mine-n tunet,

Sunt singur, ca un suflet…

 

Singur,

Si impreuna iar cu tine,

Inima in viata, dragostea mi-o tine…

 

Singur,

Am aflat ca sunt sihastru,

Imi place, ma plimb pe ceru-albastru…

 

Singur,

Ar fi mai bine langa tine,

Sa simt din nou iubire…

 

Singur,

Am aflat ca nu de mine tine,

Iubirea noastra, dragostea ce-o tin in mine…

 

Singur,

Te plac si te-am placut,

Te doresc, stiu, asta mereu m-a durut…

 

Sunt singur,

Timpul vietii e pierdut,

Sunt singur,

Sunt cum am fost, cum m-ai avut…

 

Si totusi suntem doi,

Singuri noi,

Singuri printre nori…

 

E sigur,

Acum suntem doi

“Tu nu esti singur…”

Mi-a zis iubirea dintre noi…

 

Singur,

Suflet de sihastru,

Ai ramas, pierdut in ceru-albastru…

 

Sunt singur…

Un om pierdut,

Singuratate…

E tot ce in viata am avut.

 

Sunt singur in singuratate…

Sunt singur,

Sperantele sunt moarte,

Si strig la timp:

 ”Tu ai avut dreptate”

 

Sunt singur,

In a mea singuratate…

Sol

Un suflet gol,

Se pierde in nori,

Se loveste de sol,

Rapid iubiri-i da un rol.

 

Un suflet ce te roaga etern,

Sa nu-l fi uitat,

Amintiri-i aplica pereu,

Iubirea sa ramana mereu…

 

Suflet gol,

A plans, s-a stins arzand,

A murit razand,

Lovindu-se de sol…

 

Si-n sol ajunge dragostea,

De acolo a pornit,

Totul a fost scris,

Exact asa cum iubirea a murit…

 

Suflet gol,

Pentru-o viata cat secunda

Plin a fost,

S-a lovit de sol…

Natura in orasul gri…

 

 

 

 

Bucuresti…natura ce creste sub ochii nostri…

 

 

 

 

 

 

Balada pentru doi

Zambesc, privesc spre lumea mea,

Imi dau seama ce-i cu ea,

Ii lipseste suferinta,

Adusa continuu din inima ta…

 

La inceput am fost doar doi,

Tu, eu, a aparut iubire intre noi,

Am devenit mai mult:

O familie de prieteni iubitori…

 

Doi pentru-nceput,

Doi in prezent,

Mult m-a durut,

Cand ti-am vazut chipul absent…

 

Si doi ramanem noi acum,

La bine si la greu,

Inima te cheama-n sufletul meu,

Sa bem iubire, sa zambim mereu…

Trecerea timpului…

Timpul se scurge lent,

Te trezesti la realitate,

Sufletul iti e absent,

Uiti iubirile ce sunt departe.

 

Timpul se scurge rapid,

Nu realizezi ce s-a-ntamplat,

Devi cu totul mai acid,

O iubire n-ai aflat.

 

Timpul se scurge oricum,

Tu dormi, visezi,

E datoria mea sa-ti spun:

Visul sa il realizezi.

 

Timpul se scurge pe langa noi,

E o notiune moarta,

Din dragoste aflam o lume pentru doi,

O alta soarta.

 

In timp,

Si dragostea e moarta…

Ploaie

Ca ploaia ce curge afara,

Curge si dragostea in suflet,

Asteapta din norii gri s-apara:

Iubirea…. un fulger ce n-are tunet…

 

Lumina sufletului tau,

Drumul mi-a deschis

Aducand fericire in al meu,

Flacara iubirii a aprins…

 

Si fulgerul aduce noroc,

De tine m-am indragostit

Timp trebuie s-aloc

Tie, persoanei ce-am iubit…

 

Cu ploi, furtuni si grindina

Traim si ne bucuram

Speram sa se prinda

Dragostea ce-ntre noi o semanam…

 

Si din samanta, pe furtuna

Creste pom de dragoste,

Cu ploaia ce rasuna,

In inimile calde… sufletele noastre…

 

O ploaie noi am asteptat,

A aparut acum

Si dragostea s-a intamplat,

Sunt fericit, eu pot sa-ti spun…

Fericire-n infinit…

Traim prin nemurire

Si ne dorim sa fie scris in carte,

Aflam c-aduce fericire

Viata ce tine pan’ la moarte…

 

O existenta-n apusul infinit

Ne doare trecator,

Cand langa noi cu totii au murit,

O viata ne dorim de simplu muritor…

 

Si primim ce ne-am dorit,

Murim cu ei si noi,

Intrebam ce-am fi simtit,

Daca ramaneam doar doi…

 

Fericire-n infinit,

Din amiaza pana-n zori…