Dans

“Dansul este poezia piciorului” John Dryden

Dansul este arta creata de oameni pentru a fi mai aproape de divinitate si pentru a se simtii mai bine si uita de viata.

Dansul este una din cele mai vechi forme de arta si de apropiere intre oameni. El a aparut acum mult timp si de atunci este in continua dezvoltare, existand cate o forma de dans in fiecare cultura.

La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemãnarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricãrei activitãti era si Printul suprem al dansului. El dansa fãrã încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de Shiva s-au transmis pânã la învãtatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.

Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca Epaminonda îsi trecea în biografie calitatea de “bun dansator”. Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut “dansul sabienilor” care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sãrituri în jurul altarului lui Marte – zeul rãzboiului, tinând în mânã un scut în care loveau cu un bãt.

Aristotel explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bãtãile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimã instantã o nevoie de ritm caracteristicã omului normal si sãnãtos.

E foarte clar ca dansul de atunci nu se aseamana deloc cu cel din prezent. Au aparut o gramada de stiluri noi de dans ce se dezvolta sau dispar, depinde de emotia pe care o transmit.

Dansul înseamna emotie, dansul înseamnã si cucerirea spatiului, curajul de a depãsi mobilitatea.

“Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însãsi” Havelock Ellis

Mallarme spunea: “… orice emotie ar pleca de la noi lãrgeste un spatiu ori se nãpusteste asupra noastrã si îl încorporeazã.”

Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.” Mata Hari

Philip Chbeeb

George Sampson

 

Imagine din Romania

Ca pe-un camp cu flori,

Pe Terra traim si noi,

Romania e frumoasa,

Populatia-i prietenoasa…

 

Ca pe-un camp cu flori,

Ne bucuram pana in zori,

Iubim Romania,

Va iubim pe voi…

 

Ca pe-un camp cu flori,

In lume ne ducem si noi,

Sa slujim dreptatea si fericirea,

Ca-n tara sa se simta implinirea…

 

Ca pe-un camp cu flori,

Zburam printre rozele de soi

Ne uitam si admiram,

O Romania a iubirii, la care doar visam…

21-03-08_1628.jpg

Palat alb…

Eu exist, traiesc,

In aceasta lume fara sens…

Iubesc… la sfarsit ma si trezesc,

Adevarul sa-l privesc.

 

Tarziu… tot ce mi-a ramas,

Ramane sentimentul de noi inca neuitat…

Ce pe mine m-a-mbatat…

Seara in al nostru alb palat…

 

Feriti de frig,

Feriti de timp,

Sufletele ni s-au impletit,

Si in curand totul s-a sfarsit…

 

Si timpul s-a schimbat…

Tot raul s-a uitat,

Ramanem noi, in al nostru alb palat…

Azi stiu… deja eu te-am uitat…

 

Luna de pe cer,

Ce inca ma face sa sper…

Azi a disparut,

Impreuna cu ea, si sentimentele pe care in doi, ieri le-am avut….

 

Si sper…

In palatul pe care-l avem

Sa putem, sa vrem,

Sa ne revedem… in timp, in cer…

Avem credinta…

Avem religie… avem credinta?

Multa lume crede…dar crede in ce? Intr-un lucru pe care nu il cunoaste… o forta care lumea i-o conduce. Asa ne-a fost destinat inca de la inceput… o viata in necunoscut.

Cred si eu, dar cred degeaba… lumea din jur nu se mai indreapta. A pornit pe un drum pe care a ajuns sa il vada ca destin. Nu putem sa facem mai nimic pentru aceia care isi lasa viata condusa de lumea ce ii inconjoara. Daca nu isi dau seama de viata lor scurta in comparatie cu timpul avut, noi nu putem sa facem nimic…

Lumea este condusa de o forta… o forta generala… interioara, exterioara ce are grija de tot…

Avem grija de ce primim… avem grija de ceea ce avem… avem grija si de ceea ce dam, de ceea ce lasam in urma noastra? Viata, fericirea furata prin credinta lumii de azi…

Avem trecut,

Ramas undeva-n necunoscut…

Avem prezent,

Omul devine transparent…

Avem viitor,

Speram sa fie satisfacator…

Viitorul doar singuri il putem schimba… trebuie doar sa credem ca putem, ca suntem in stare sa schimbam ceea ce acum ni se intampla, ceea ce acum avem…

Am ramas pe loc. Pentru noi prezentul este ca un joc. Avem nevoie de ceva care sa ne readuca pe pamant, sa observam cat rau am facut. Cu timpul ce trece, viitorul se face tot mai negru. Credinta se indeparteaza si noi nu ne dam seama ca oricum ceva exista sa ne controleze destinul, trecutul, viitorul.

Ceva ne-a creat. A avut grija de noi tot acest timp… Ceva exista acolo undeva. Paralel cu timpul, paralel cu spatiul, el ne controleaza destinul, ne stie finalul. Trebuie sa avem credinta si totul va fi bine. Nu avem cum sa stim ce exista, ce urmeaza si ce a fost.

Totul ramane ascuns… viata trebuie sa ti-o faci singur mai buna, nu astepta de la altii daca nu astepti de la tine. Trebuie sa ai credinta… credinta in tine. Prin vointa proprie, totul este posibil. Omul de langa tine te lasa, te prinde, dar niciodata nu te tine…

Viitorul de mine, de tine….de noi depinde pentru a avea succes in ceea ce facem… o clipa necunoscuta in care putem sa facem orice… un timp avut, pierdut… un timp in care am crezut… intr-un spatiu nevazut…

Credem si e bine…

Credem in ce tine de viata, de iubire…

In ultima vreme eu cred in tine…

Si in lumea care vine…

Ca isi va crea doar fericire,

Pe pamantul transformat de mine,

Distrus… in lume se simte,

Ramane sentimentul de tristete,

Apasat cu nostalgie,

De clipa in care nu se stie,

Ce e o adevarata bucurie…

Trebuie credinta,

Trebuie o adevarata nebunie…

 

Crede in tine,

Si totul va fi bine…

Undeva in timp

Undeva in spatiu,

Cand lumea devine un singur cadru…

Sec… esti un simplu martor…

Ce priveste si nu vrea,

Sa isi vada lumea-asa…

Drumul vietii…

Cand viata ia o intorsatura ciudata,

Lumea mereu se intreaba,

Stanga, dreapta, drept in fata,

Sa urmez a noastra soarta?

 

Venerezi ce-i drept,

Tolerezi ce-i rau,

Lumea are multe de oferit,

Uita-te in sufletul tau…

 

Dragoste, pasiune, fericire,

Nu simti inca nici o pornire,

Viata urmeaza propriul sens,

Lumea se-ntuneca incet…

 

Fericirea nu o mai gasesti,

Sufletul ti-e gol…

Lumea pare mult mai trista acum,

Suflete, eu mor…

 

Viata merita,

Cand fericirea e alaturi,

Vantul schimbarii aduce,

Tristetea singuratatii…

 

Rau ne pare pentru compatriotii nostrii,

Intreaga patrie parasita,

Exista sentimentul nevoii,

Lipseste viata, este negasita…

 

Sentimentul regasirii,

Placerea nemuririi,

Sentiment uitat al dragostei,

Gasit al pacostei…

 

Viata, ura regasita,

Lasa loc tristetii,

Nebunia omului pripit,

Imediat s-a regasit…

 

Sa cautam cu totii-n suflet,

Sentimentul nemuririi,

Al paradisului pierdut,

Al fericirii si iubirii…

O alta zi de trait…

O alta zi,

O alta viata,

Ce sta sa infloreasca,

In a noastra fata…

 

O alta zi,

Imaginatia curata,

Pe tine mi te lasa…

Sa te admir…

 

O alta zi de trait,

O zi in care nimeni nu a murit,

Eu sincer iti spun acum,

Te plac de cum te-am vazut…

 

O alta zi,

O alta clipa de fericire impreuna,

O clipa de iubire,

O noua furtuna, o zi mai buna…

 

Doar o data in viata,

Spiritele ni se intalnesc,

Ochii se privesc,

Inimile se iubesc…

 

Vocea fericirii ce ne cheama,

De care multi inca se ascund,

Vocea fericirii de care ne e teama,

Cand sufletul e muribund…

 

Nu trebuie sa ne ascundem,

In noua zi ce vine,

De clipa bucuriei,

De iubire…

 

Fericirea este darul suprem,

Ce tie ti-l daruiesc,

Si sper sa ne bucuram impreuna

Pana cand ceasul nostru suna…

Pur si simplu minunat…

minunat.pps

Da-ti click pe document pentru a putea vedea o prezentare foarte frumoasa.

Vizionare placuta…

Existenta

Existenta pare a fi un concept fundamental pe care aproape nimeni nu il intelege. Atunci, cum anume explicitezi? Noi existam, traim si supravietuim. Care este rolul nostru in viata?

Rolul ni-l creeam singuri, tinand cont de ceea ce ni s-a intamplat pana in acest moment. Trebuie sa ne cautam esenta. Asta inseamna ca noi trebuie sa cautam ceea ce constituie natura noastra. Platon incearca in dialogurile sale sa afle ce inseamna dreptatea, frumusetea, curajul in sine, fara a face legatura cu idei, esente ale vietii.

În viziunea nominalista, esenţa nu este decât o idee generală, construită prin abstracţie, iar numele care îi corespunde nu este decât un semn comod pentru a reprezenta obiectele întotdeauna unice, singurele care există. Se poate admite, de asemenea, că există esenţe singulare. În acest caz, esenţa nu se opune accidentului, întrucât o esenţă singulară conţine în sine toate accidentele sau atributele, ci se va opune existenţei aşa cum posibilul se opune realului.

In esenta noi suntem doar pioni pe o tabla de sah ce incercam sa supravietuim intr-un razboi continuu. Tabla de sah pare fara varsta iar noi parem sa nu putem scapa de pe ea…

Ideile noastre au o anumita valoare, adica criteriul dominant de raportare si calificare a unei situatii. Ne gandim mereu foarte serios inainte sa facem ceva. Deobicei avem cateva scapari, nestiind ce am facut…

Ideile conteaza si trebuie spuse tuturor. Nu e bine sa iti ascunzi sentimentele. Tu existi, dar si ceilalti exista… trebuie sa existati impreuna in aceasta lume.

Pace…razboi…eu…tu…noi

Eu sunt prins in aceasta viata… trupul nu ma lasa sa plec. Incerc sa imi dau drumul, nu reusesc. De viata ma prind in orice moment. Imi e dor de clipele de fericire ale copilariei cand pana si o lacrima se transforma in zambet, clipele in care orice persoana este bucuroasa. Acele clipe de pace interioara in care nu te gandesti la ziua de maine, la probleme vietii. Sti ca cineva are grija de tine, ca esti iubit, fericit.

Suntem toti tristi, intr-o lume pe care incetul cu incetul o distrugem. Asa ajunge degradarea si in sufletul nostru, inchizandu-l in universul lacrimilor, nervilor, razboiului.

Lumea este un razboi. Un razboi neterminat ce pare neinceput. Ne dorim pacea in lume iar la noi in suflet este teroare… Razboiul incepe in casa, in inima. Trebuie sa avem pace interioare, pace noi cu noi. In asa fel o sa avem pace si cu ceilalti.

Pana cand nu reusim sa ne transformam pe noi in oameni mai buni, nu o sa putem sa transformam lumea. Avem cerinte mari de la ceilalti… noi ce le oferim? O lume cu razboi? O lume mizera, in care necazurile nu se mai opresc?

Intreaba-te, ce ai facut, ce nu ai facut, ce faci, ce nu faci si ce vei sau nu vei face pentru ca lumea sa ajunga cu mult mai buna decat in acest moment?

Nu inteleg tristetea in lume… sufletele noastre se departeaza cu fiecare lacrima, fiecare cuvant. Nu putem fi mai buni cu ceilalti? Nu putem sa ii ajutam sa isi gaseasca si ei drumul spre pace?

Lumea este in plin razboi cu ea. Se intampla des sa nu fie nevoie de asa ceva… niciodata nu analizam motivele unui atac, razboi. De ce?

Trebuie sa stim: prin razboi nu ii pedepsim pe cei care nu fac ce ne convine noua, ne pedepsim pe noi… ne pedepsim distrugand viata, si lumea in care traim. Trebuie sa pretuim tot.

Bucura-te de ceea ce ai, multumeste-te cu asta. Nu favoriza distrugerea pacii prin dorinte exagerate. Un razboi trebuie purtat interior, nu exterior, ca sa iti dai seama ce faci tu gresit de ceilalti nu te inteleg.

Pace si fericire in lume, eu asta va doresc, si in cazul unui alt razboi, trebuie tinut minte: toata lumea este vinovata…trebuie cautata doar o cale de mijloc.

Momente in viata,

Sunt momente in viata cand ajungem intr-un punct in care sa nu mai stim ce sa facem… o rascruce de drumuri in care nu stim daca sa alegem dreapta sau stanga. In loc sa ne gandim si sa analizam posibilitatile avute, noi ne continuam drumul, fara ca nimic nou sa se intample.

Oricat de experimentati am fi, toti trecem prin momente in care simtim nevoia de a cere un sfat, de a vorbi cu cel mai bun prieten. Omul este o fiinta sociabila, ne nastem si traim in societate. Pe langa multe aspecte, societatea are la baza comunicarea, fara de care nu s-ar fi nascut.

Momentele in viata sunt nepretuite, trebuie doar sa le pastrezi in amintire si sa ai grija sa le faci cat mai frumoase.  Realitatea ti-o faci singur dupa asemanarea paradisului mult dorit.

Pretuieste-ti momentele de fericire. Pretuieste-ti momentele de tristete… Pretuieste-ti viata, e cel mai important…