Soare

Soare, un univers separat de noi,

Prieten astral de mult timp uitat,

Amintit de sunetul cald al albinelor din roi,

In trecut, pe tine te-am aflat.

 

Existi deasupra noastra,

Si zilnic ne veghezi,

Incalzesti si marea cea-nghetata,

Si ne luminezi.

 

Peste lume tu te afli,

Bucuria omului o sti,

Vegezi asupra simplei copilarii,

De e noapte, de e zi.

 

Seara, cand toti ne ducem sa dormim,

Ne lasi in suflet o speranta buna,

Si afli tot ce noaptea ne dorim,

De la Luna, a viselor zdrobite, zana.

 

Raza ta de bucurie,

Devine cheie pentru toti,

Deschide sufletul, o noua omenire,

Dar pleci in carul plin de morti.

 

Lumea ramane si asteapta,

Dar vede noua ta lumina,

Dimineata se desteapta,

Si tie ti se-nchina.

 

Aduci cu tine fericirea de-a trai,

Dar seara pleci si ne lasi melancolia,

Si incerci, si iar revii,

Dar ramane nostalgia.

 

Soare, luna, zi si noapte,

Diferenta nu exista,

Cand sufletul te doare,

Tu sti doar suferinta.

 

Si soarele nu apune,

Sta o secunda sa-ti lumineze chipul,

Si mie imi spune,

Sa nu te uit cand ne va trece timpul.

 

Si cu speranta-n suflet

La o noua zi cu soare,

Raman sa aflu sentimentul cel corect,

Al fericirii, oare? cand lumina nu apare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s