Pictura neagra…

Libertatea primaverii triste,

In care oamenii-s astenici,

Seamana picturii veselei artiste,

In care oamenii-s puternici…

 

Ca o soarta neagra,

Azi, artista-i decedata,

In timp n-o sa mai mearga

Pictura ei neterminata…

 

Lumea nu poate afla,

Sentimente, gusturi, vise,

Ale artistei ce umbla

Dupa iubirile ce-s stinse…

 

Astenia mi-aduce dor

Sa simt iubire pentru ea,

Artista ce ma face azi sa mor,

Sa fiu gol in viata mea…

 

Si nu pot a alunga

Pictura, arta mainii celei

Ce ma face a-mi schimba,

Parerea despre zei…

 

Astept si simt un cald fior,

Al picturii primaverii sale,

Ma mir ca este-asa usor,

Sa pierd sentimente rare…

 

Devin ateu, dispar in dragoste,

Schimb paleta de culori,

Aduc picturii nuante-albastre

Ale vietii mele fara nori…

 

Mor in pictura ei,

Imi amintesc de mine,

Si de vorbele celei

Ce esti tu… sentimente pentru tine…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s