Cutia pandorei

O lumina palida se aseaza pe chipul tau,

Lumina ce se avanta in sufletul meu,

Lumina ce aducea in lume fericire,

O lumina pe care nimeni nu o mai stie…

 

A disparut cand cutia relelor s-a deschis,

In acel moment, Pandora, lumina a stins

Si a lasat tot intunericul sa iasa,

Sa se plimbe, sa ajunga in fiecare casa…

 

Speranta, la sfarsit, a aparut si ea in lume,

Relele sa le adune, sa ne lase numai bune,

Dar nu a reusit sa stranga nimic,

In sufletul omului, raul a-mpietrit…

 

Dar totusi omul bun, in trecut, a fost,

A simtit, a iubit, a trait si a avut un rost,

A urmat o lumina ce i-a aratat un drum,

Drum ce lumina a stins, lasand doar fum…

 

Si totusi, lumina, in curand, se reaprinde,

Oamenii buni ne zic a lua aminte:

Lumina e data de flacara iubirii,

Flacara stinsa de adierea amintirii…

 

O lumina palida se aseaza pe chipul tau,

Lumina ce venea din sufletul meu,

Lumina ce aprindea in lume iubirea,

O lumina pe care toata lumea, azi, o stie…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s