Balada pentru doi

Zambesc, privesc spre lumea mea,

Imi dau seama ce-i cu ea,

Ii lipseste suferinta,

Adusa continuu din inima ta…

 

La inceput am fost doar doi,

Tu, eu, a aparut iubire intre noi,

Am devenit mai mult:

O familie de prieteni iubitori…

 

Doi pentru-nceput,

Doi in prezent,

Mult m-a durut,

Cand ti-am vazut chipul absent…

 

Si doi ramanem noi acum,

La bine si la greu,

Inima te cheama-n sufletul meu,

Sa bem iubire, sa zambim mereu…

Trecerea timpului…

Timpul se scurge lent,

Te trezesti la realitate,

Sufletul iti e absent,

Uiti iubirile ce sunt departe.

 

Timpul se scurge rapid,

Nu realizezi ce s-a-ntamplat,

Devi cu totul mai acid,

O iubire n-ai aflat.

 

Timpul se scurge oricum,

Tu dormi, visezi,

E datoria mea sa-ti spun:

Visul sa il realizezi.

 

Timpul se scurge pe langa noi,

E o notiune moarta,

Din dragoste aflam o lume pentru doi,

O alta soarta.

 

In timp,

Si dragostea e moarta…

Ploaie

Ca ploaia ce curge afara,

Curge si dragostea in suflet,

Asteapta din norii gri s-apara:

Iubirea…. un fulger ce n-are tunet…

 

Lumina sufletului tau,

Drumul mi-a deschis

Aducand fericire in al meu,

Flacara iubirii a aprins…

 

Si fulgerul aduce noroc,

De tine m-am indragostit

Timp trebuie s-aloc

Tie, persoanei ce-am iubit…

 

Cu ploi, furtuni si grindina

Traim si ne bucuram

Speram sa se prinda

Dragostea ce-ntre noi o semanam…

 

Si din samanta, pe furtuna

Creste pom de dragoste,

Cu ploaia ce rasuna,

In inimile calde… sufletele noastre…

 

O ploaie noi am asteptat,

A aparut acum

Si dragostea s-a intamplat,

Sunt fericit, eu pot sa-ti spun…

Fericire-n infinit…

Traim prin nemurire

Si ne dorim sa fie scris in carte,

Aflam c-aduce fericire

Viata ce tine pan’ la moarte…

 

O existenta-n apusul infinit

Ne doare trecator,

Cand langa noi cu totii au murit,

O viata ne dorim de simplu muritor…

 

Si primim ce ne-am dorit,

Murim cu ei si noi,

Intrebam ce-am fi simtit,

Daca ramaneam doar doi…

 

Fericire-n infinit,

Din amiaza pana-n zori…

Un val de iubire…

Trebuie sa plec,

Sa ma despart de tine,

Sa ma-nec

In valul ce spre mine vine…

 

Valul vietii-n care

Pe tine te-am gasit,

In clipa cea mare,

Cand peste tine n-am vaslit…

 

Apa mi te-a dat,

Te-am pretuit asa cum esti,

Pe moment, eu, te-am pastrat,

Inima sa mi-o gasesti…

 

N-ai gasit nimic de folosit,

Fara inima, ai plecat rapid,

Cu sufletul meu ai vaslit,

Te-ai departat…murind…

 

Marea, apa vietii mele-umane,

La greu m-a lasat,

Inima ma doare

Si sufletul e exilat…

Om nebun…

Trist este-acum un suflet de nebun,

Ce traieste intr-o lume-a sa,

Ce ma crede cand ii spun,

Povestea ce e doar a mea…

 

Omul sufletului meu,

Ce traieste doar prin mine-acum

Omul ce-s doar eu,

Omul geniu si nebun…

 

M-am trezit singur,

Fara tine si tot ce de mine tine,

Plang si ma cutremur,

Tare dor imi e de tine…

 

Nu pot sa intelg,

Totul s-a sfarsit,

Nu pot sa aleg

Persoana ce-am iubit…

 

Nebun am fost,

M-ai innebunit,

Nu are nici un rost

Sa-ti spun ca te-am iubit…

 

Zambesc si rad cand mi-amintesc de tine,

Si de clipele-mpreuna,

Ma bucur ca am ajuns din nou la mine,

Renunt la trecut, ma gandesc la viata mea nebuna…

 

Om nebun si melancolic,

Raman acum,

Devin alcoolic

Ma-mbat si-ti spun:

 

“Te iubesc si crede-ma:

Sunt doar nebun…”

Jungla urbana

Traim zilnic intr-o jungla urbana. Suntem zilnic distrusi de poluare. In acelasi timp aerul proaspat din zonele verzi ne salveaza.

Zonele sunt amestecate, blocurile gri si imaginile triste…lumea in care traim…

Avem zona verde…jungla de aer aproape proaspat:

Si zona gri…blocuri, tristete, mizerie, poluare:

Trebuie sa profitam de zonele verzi, sa ne bucuram de ele…in scurt timp toate o sa arate gri si trist…

Nu putem avea si noi grija de verdeata, aer proaspat?

Hai sa incercam  sa iesim din zonele reci, inchise si sa ne indreptam spre zonele verzi…plantezi un copac, plantezi o viata noua si curata…