Imi e dor

Imi e dor de tine,

De cine m-am indragostit, nebun,

Fara de motive,

Dar la despartire

Ai aruncat cu ele-n mine…

Oare nu era mai simplu

Sa nu mai spui cuvinte

Sa te uiti doar simplu

Si sa iei aminte…

O imagine perfecta,

Destramata… prin motive…

Ce aduc finalitate

Pentru a mea iubire…

Advertisements

M-ai pierdut…

Ai gresit si te-am iertat,

Am gresit si m-ai lasat,

Clipele-mpreuna, mi le-ai alungat,

Ai plecat si m-ai uitat…

 

Eu sunt cel ce langa tine-a stat,

Eu sunt cel ce minciuni a ascultat,

Cu mine ai aflat ce viata-a-nsemnat,

Iubirea, tristetea si tot ce a urmat…

 

Si totusi, visul tau s-a implinit,

De ceva timp am spus ca te-am iubit,

Chiar din clipa-n care te-am privit

Prima data, asta am simtit…

 

Dar ma alungi si-mi spui sa plec,

Imi zici mereu un adio sec,

Din iubire, doar ura o aleg,

Doar asta vad… si plec…

Titlu

O contiunare a povestii mele, desfasurata, desi timp n-am,

Continuare a evenimentelor pe care eu abia le descurcam,

Ma bucur de secundele langa tine petrecute, cand iubirea o aflam,

Timpul a trecut, si totusi de-un minut ma agatam…

 

Ai trecut razand pe o alee, ai trecut pe langa mine,

Ai lasat in urma tot ce de adevar si de a noastra viata impreuna tine,

M-am decis sa plang si nu ma pot abtine,

Totul ce e legat de tine ma pune pe picioare, o simpla amintire…

 

M-ai ridicat din amurgul vietii mele planse,

Mi-ai aratat carari ale lumii ce pentru mine erau ascunse,

Ma bucur pentru noi ca ne iubim in lumile apuse,

Te primesc in ale mele brate ce pentru tine sunt deschise…

O fata si un zambet…

Ma trezesc din nou…

Nu sunt in camera in care ma trezesc deobicei…

Ma uit in jur… seamana cu locul in care am adormit…

Ma intorc spre tine si imi zambesti…

Iubesc zambetul pur de dimineata…

Iti multumesc pentru el… un zambet clar, senin, un zambet de fericire…

Nu imi trebuie cafea sa ma trezesc…

Imi trebuie:

O fata si un zambet…

Te-am gasit…

Am stiut ca te-am gasit,

Cand tu de mine te-ai lipit,

Ai aflat cat mi-ai lipsit,

Cand eu pe nimeni n-am iubit…

 

O viata, iubire am cersit,

Nu stiu cum am gresit,

Nu conteaza, mi-a iesit,

De tine m-am indragostit…

 

Cautarea a luat sfarsit…

Un zambet si-o privire…

Zambim pur, de mici si totusi nimeni nu ne-a invatat sa facem asta;

Un zambet poate exprima si caldura, fericire, cat si durere;

Zambetul e exprimarea puritatii sufletului , rasul e o reactiune a simturilor , iar ranjetul o batjocura a mintii , o pervertire a zambetului;

Un zambet nu costa nimic , dar ofera multe;

Dumnezeu ne-a dat zambetul: a pus un strop de puritate pe buzele noastre;

Zambetul dureaza doar o clipa, dar amintirile lui o viata intreaga;

Va rog zambiti pentru a avea o zi mai buna.

Bucuresti

Bucuresti, capitala Romaniei, este unul din cele mai importante si vechi orase din Europa. Mentionat inca din 1459, orasul a avut o evolutie buna ajungand in prezent la o intindere de 238 km patrati si o populatie de aproape 2 milioane de locuitori.

La inceputul anilor 1900 Bucurestiul a ajuns sa fie considerat una din bijuteriile Europei, dezvoltandu-se in acelasi ritm cu Parisul si fiind foarte asemanator in arhitectura si modul de viata al cetatenilor. Din acest motiv orasul a fost numit pentru o perioada Micul Paris.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Romania s-a instaurat puterea populara ce a dat apoi nastere dictaturii comuniste.. Aceasta etapa a istoriei a schimbat mult fata orasului.  In cei 50 de ani de dictatura comunista, in capitala tarii au aparut multe unitati industriale, blocuri de apartamente “tip cutie de chibrituri” si multe edificii cu caracter socio-cultural.

Orasul a aparut mai intai sub o forma medievala. A fost schimbat dupa aceea si a ajuns sa aiba o forma moderna pentru anii 1900, in oras aparand multe cladiri noi cu arhitectura moderna pentru acea perioada. A urmat perioada socialista in care s-a incercat modernizarea si schimbarea orasului. Tot timpul s-a urmarit modernizarea si utilizarea maxima a spatiului interior al orasului.

De ceva vreme s-a schimbat ceva. Sa analizam un pic arhitectura orasului, nu pe cea a cladirilor din oras. O sa observam o arhitectura haotica, cu strazi aruncate pe harta fara nici o legatura. Un alt lucru pe care il putem observa este alternanta cladirilor noi cu cele vechi. Consider ca este un lucru bun sa integrezi cladirile vechi intr-o societate moderna. Problema este cea a cladirilor prea inalte ce apar in zone de vile sau a vilelor ce apar in zone industriale sau de birouri. Aceasta este problema orasului Bucuresti: nu exista o impartire exacta a zonelor de interes comercial cu cele de interes industrial si cu cele de rezidenta. Zonele trebuie respectate pentru a avea o curatenie, nu numai a curtii personale, cat si a orasului in care traim.

O alta problema majora, dupa parerea mea, este cea a Centrului Istoric. Acest centru al Bucurestiului este o zona parasita, aflata de cel putin 10 ani in plin santier. O zona in care nu se rezolva absolut nimic de cativa ani. Multa lume pune problema pastrarii cladirilor din acea zona pe motiv de obiectiv istoric; sa va pun o intrebare: Peste 100 de ani v-om pastra orice alta cladire din oras ce se afla in paragina doar pentru ca este o cladire veche? Nu trebuie sa evaluam si cat de utila este? Centrul vechi ar trebui sa devina un centru nou, un centru plin de viata al orasului. Avem doar doua posibilitati: ori facem ceva din ceea ce avem si transformam molozul si resturile in ceva profitabil si curat, ori sapam o mare groapa in centrul Bucurestiului, scoatem tot si incepem sa construim de la 0. Optiunea este a cetatenilor si a proprietarilor centrului vechi.

Sper ca proprietarii sa aleaga cu bun simt ceea ce vor sa faca in orasul nostru, al tuturor, fost Micul Paris, mereu Bucuresti.

Alte articole despre centrul vechi:

http://metropotam.ro/Locuri/2007/11/art0397716645-Antilocul-saptamanii-Centrul-Vechi/ un articol foarte bun;

http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2006/09/01/feature-02 in acest articol se vorbeste despre restaurarea centrului vechi ce a inceput in 2006… ramane sa traim si sa vedem daca se v-a intampla ceva normal si frumos in centru.