Suntem aici doar noi doi,
Intinsi pe covorul de frunze
Ce toamna ni l-a lasat…
Dar, pentru prima data,
Focul a fost stins de noi,
In doi, jucand rolul de
Calai ai copacului ce iar
Astepta sa venim in doi…
Oare cand umbra acestuia
Nu ne-a mai ajuns la doi
Si dintr-un singur drum,
Am ajuns singuri, noi
Cu o lume ce se-mparte
Usor, usor, la doi?