Imi e dor

Imi e dor de tine,

De cine m-am indragostit, nebun,

Fara de motive,

Dar la despartire

Ai aruncat cu ele-n mine…

Oare nu era mai simplu

Sa nu mai spui cuvinte

Sa te uiti doar simplu

Si sa iei aminte…

O imagine perfecta,

Destramata… prin motive…

Ce aduc finalitate

Pentru a mea iubire…

Advertisements

Sub cer de Bucuresti

Este o poveste ce trebuie s-o auzi

Despre dragoste si tot ce iti doresti,

Drumurile vietii ce urmeaza sa le vezi

Toate adunate, sub cer de Bucuresti.

***

Povestea incepe cu o fata si-un baiat

Doi tineri pe care nu oriunde ii gasesti

Se plimba impreuna si s-au apropiat,

In Cismigiu, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul, timid din fire, ii schiteaza chipul

Ce se-aseamana cu cel al unei fete din povesti

O invita la o vorba, un suc si o cafea, preambul

Al iubirii, sub cer de Bucuresti.

***

Orasul ii arata tot ce are el mai bun,

Locuri in care te simti bine ca iubesti,

Locuri in care te simti la dragoste, imun,

Sa doresti si sa nu ai, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul si cu fata ajung sa fie impreuna

In momente in care nici nu te gandesti,

Aceasta poveste se termina cu o aluna

In coaja, sub cer de Bucuresti…

In pustiu…

Este ora… Trebuie pentru a nu stiu cata oara sa ma dau jos din pat si sa incep o noua zi. Si totusi, nu imi doresc asta…

Zilele, inundate de prezenta oamenilor, mi le incep si termin in singuratate. Realitatea omului este dezolanta… Suntem singuri, avand doar a noastra singuratate. Se spune ca omul se duce, asa cum se si naste… neinsotit.

Imi lipseste zambetul de altadata… Imi lipseste caldura oamenilor din jurul meu… caldura ce astazi nu o mai simt…

Ce imi rezerva mie soarta intr-o lume ce ma face sa ma simt stingher? Unde este locul meu in multimea de oameni ce traiesc numai pentru a avea si nu au pentru a trai?

Unde isi gaseste locul un suflet vesel si plin de speranta?

In pustiu…

Aside

Vis de iarna…

Am avut un vis in noaptea ce-a trecut

O iluzie a timpului ce usor s-a petrecut

Am avut o himera a lucrurilor ce m-au durut

Jucand a vietii loterie, eu unul, am pierdut…

 

Incet se mai topeste neaua pe drumurile umblate

Pe aleile batute de omul ce inca se mai zbate

Fericirea, dragostea si bucuria, in lume, sa le caute

Stiind ca undeva le va afla, chit ca prea departe…