Sub cer de Bucuresti

Este o poveste ce trebuie s-o auzi

Despre dragoste si tot ce iti doresti,

Drumurile vietii ce urmeaza sa le vezi

Toate adunate, sub cer de Bucuresti.

***

Povestea incepe cu o fata si-un baiat

Doi tineri pe care nu oriunde ii gasesti

Se plimba impreuna si s-au apropiat,

In Cismigiu, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul, timid din fire, ii schiteaza chipul

Ce se-aseamana cu cel al unei fete din povesti

O invita la o vorba, un suc si o cafea, preambul

Al iubirii, sub cer de Bucuresti.

***

Orasul ii arata tot ce are el mai bun,

Locuri in care te simti bine ca iubesti,

Locuri in care te simti la dragoste, imun,

Sa doresti si sa nu ai, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul si cu fata ajung sa fie impreuna

In momente in care nici nu te gandesti,

Aceasta poveste se termina cu o aluna

In coaja, sub cer de Bucuresti…

Advertisements

Drumul…

Drumul reprezinta pentru multa lume o notiune abstracta. Drumul vietii nu mai reprezinta de mult timp o conceptie a omului modern. In schimb, pentru personajul principal al povestii noastre, drumul reprezinta totul. Notiunea abstracta se concretizeaza in sufletul sau in asa fel incat toate actiunile acestuia sunt executate mecanic in vederea respectarii drumului.

Dar cine este personajul principal al acestei povesti? Cine este persoana ce nu respecta traiectorile moderne si cerintele actuale ale societatii? Cine este proscrisul societatii contemporane? Cine este hipiotul acesta?

Personajul acesta este sufletul oricaruia dintre noi. Sufletul ce observa ingradirea mintii provocata de cerintele si legile ce ne guverneaza viata ramanand liber indiferent de ideile ce ne sunt date de bune de catre societatea in care traim. Sufletul este cel care in anumite decizii vrea sa fie ascultat. Sufletul este cel ce nu ne lasa sa ne ducem viata in neant si sa o traim asa cum omul modern si gol o face.

Omului mecanic al societatii prezente o sa ii spunem Om. Sufletului o sa ii spune scurt si simplu, Suflet.

Este o dimineata de vara. O dimineata simpla. Simplitatea se observa pana si in micile detalii ale vietii matinale. Este numai ora 8 si Omul se trezeste, singur, la sunetul insistent al alarmei deja amanate. Observa faptul ca intarzierea sa la locul de munca este iminenta. Orice actiune ar intreprinde, timpul nu il mai poate da inapoi. Se decide rapid sa sara peste micul dejun. In viteza se arunca in dus. Ca in fiecare dimineata tipica, apa calda nu ajunge pana la etajul la care Omul domiciliaza. Isi repeta in gand vesnicile vorbe de duh la adresa sa si isi aminteste faptul ca atunci cand era tanar, dorea cu ardoare sa locuiasca la casa. Dusul reprezinta cel mai bun loc de reflectare. Aici realizaza cat de neinsemnat este pentru lumea din jurul sau. In acelasi timp, tot aici realizeaza faptul ca peste jumatate din visele sale au ramas doar simple utopii.

Iese din dus mai murdar decat a intrat. Mintea ii este impanzita cu ganduri rele la adresa celorlalti. Apar multiple variante despre cum ceilalti membrii ai societatii nu l-au ajutat in planurile sale, nu l-au sprijinit si chiar idei precum faptul ca ceilalti l-au tinut din a-si indeplini dorintele.

In viteza se imbraca si pleaca spre locul de munca. Omul lucreaza intr-o banca. A ajuns dupa mult timp director de vanzari directe pe un anumit domeniu economic. Munca si studiile sale si-au dovedit pana la urma valoarea. Dar Omul este nefericit. Toate lucrurile din viata sa merg bine: financiar, social, Omul este tot ceea ce si-a dorit sa fie. Si totusi, ce lipseste? Lipseste Sufletul.

Dimineata Sufletului incepe altfel. Este ora 6.30 si Sufletul se trezeste. Deschide geamul si admira dimineata pura de vara. Mirosurile ii intregesc simtirile. In copacii din curte,  pasarile ciripesc dragostea pe care si-o poarta. Sufletul se intoarce spre patul din mijlocul camerei si ridica patura peste umarul iubitei sale. Aceasta ii zambeste. Este cel mai frumos zambet pe care l-a primit Sufletul. Zi de zi, acesta iese sa isi faca exercitiile in curte. Aerul este proaspat. Dimineata este intregita cu un dus fierbinte si un mic dejun copios.

Sufletul pleaca spre locul de munca in acelasi timp cu Omul. Sufletul, in schimb, lucreaza in cadrul unor asociatii de protectie a drepturilor omului si a mediului. Acesta se bucura de munca pe care o presteaza, ajutand continuu oamenii si animalele de pe planeta. Sufletul este fericit. De ce? Are tot ce are nevoie langa el.

Sufletului nu ii trebuiesc bani, pozitie sociala, bunuri materiale. Tot ce are nevoie Sufletul este de dragoste, de dragostea lumii din jurul sau. Restul vine de la sine…

Drumul

Aside

Vis de iarna…

Am avut un vis in noaptea ce-a trecut

O iluzie a timpului ce usor s-a petrecut

Am avut o himera a lucrurilor ce m-au durut

Jucand a vietii loterie, eu unul, am pierdut…

 

Incet se mai topeste neaua pe drumurile umblate

Pe aleile batute de omul ce inca se mai zbate

Fericirea, dragostea si bucuria, in lume, sa le caute

Stiind ca undeva le va afla, chit ca prea departe…

Dimineata…

Morning Sun

In fiecare dimineata imi pun in ordine gandurile si trairile de ziua trecuta. Imi asez bine in cap dorintele si visele deja intiparite in sufletul meu. Si totusi ce imi doresc dimineata?

Imi doresc ca fiecare rasarit de Soare sa ma gaseasca in alta parte. Si nu, nu este doar un vis grandoman de a vizita toate tarile din lumea aceasta. Este doar dorinta de a cunoaste. Dorinta simpla de a vedea in fiecare dimineata, surasul Soarelui, asa cum il vad alti oameni de pe planeta aceasta. De a fi alaturi de acestia si de a trai fiecare secunda a zilei ce urmeaza impreuna cu ei.

La fel, imi doresc sa ma trezesc dimineata si sa vad cum Soarele rasare si la linia orizontului o barca pluteste lin. Da, imi doresc sa imi petrec anumite zile si pe insulele din Pacific, unde cum m-am trezit sa ma arunc in valurile oceanului si sa inot pana la mare departare. Sa inot si sa uit de problemele cotidiene.

Simplul gand de a nu mai avea ganduri… ma duce la extaz. Ideea de a pluti pe valuri, ascultand muzica naturii, este ceva de neinchipuit.

O alta idee privind dimineata o reprezinta aceea de a ma trezi in munti.

La ora noua dimineata, sa simt o adiere placuta cum intra pe geamul intredeschis. Frigul iernii inca sa nu isi faca simtita prezenta in camera de hotel. Sa stau intins in pat si sa admir frumusetea naturii ce se vede pe geamul usor murdar.

Privelistea formata dintr-un masiv muntos alb, din care doar o mica parte de roca se intrezareste ma face sa cuget asupra nevoii de singuratate.

O creanga de brad imi bate in geam. Pe aceasta inca se alfa zapada de la ninsorile din zilele trecute. Ma trezeste mirosul de cafea si ma ademeneste in bucatarie unde imi iau micul dejun.

De altfel, dimineata imi place sa ma trezesc intr-un oras necunoscut.

Spre exemplu Roma. O dimineata in acest oras este unul dintre cele mai frumoase lucruri. Este ora noua si razele Soarelui isi fac loc printre obloane. Afara, un palmier face putina umbra. Mirosul de pizza ma ademeneste sa ma dau jos din pat. Ma schimb in graba, doar pentru a prinde o alergare matinala in Villa Borghese. Dupa aceea ma asez la o terasa, lanaga Fontana di Trevi, unde savurez o inghetata.

Dimineata iti aduce foarte multa fericire, deoarece in acel moment iti incepe din nou viata. Fiecare dimineata este un nou inceput… o noua incercare de a face ceva frumos pentru tine si pentru ceilalti. O noua incercare de a iubi si de a te lasa iubit…

Nimic nu poate exista…

Nimic nu poate exista, fără iubire,

Și nimeni nu știe ce se poate întâmpla

Când în suflet lumina nu mai licăre

Stinsă de un vânt rece ce taie

Suflarea unui nimeni în căutarea

Celui ce îl poate face însemnat.

*

Nimic nu poate exista, fără iubire,

Iar jocul amorului în labirintul vieții

Rămâne neînceput în pragul timpului

Ce aduce moarte pentru dragostea celestă

Dintre doi îndrăgostiți ce nu văd deja

Că viața e mai mult terestră.

*

Întâmplările din timpul zilelor

Ne mută gândul de la adevăratul

Sens al poveștii ce în față ni se-ntinde

Deslușind un țel ascuns al traiului

Ce-l ducem cu greu spre un apus

Al dragostei nebune de care am uitat…

*

Ca o simfonie tristă de seară,

Viața duce dragostea-n risipa morții,

Sufeletele celor doi amorezați să piară,

Iar melodia lor cântată în trecut

Se transformă încet în sunetul

Unui om ce mut grăiește că a iubit și a pierdut…

*

Nimic nu poate exista, fără iubire,

Nici sufletul ateului ce crede în necunoscut…

Bucuresti

O plimbare prin Bucuresti incepe sa fie mai frumoasa. De ceva vreme, cladirile au inceput sa fie renovate, parcurile sunt mai curate si au aparut multe obiecte de decor. Capitala Romaniei incepe sa semene cu o capitala europeana.

Desigur, multa lume va zice ca inca avem caini comunitari, gunoaie, hoti de buzunare. Tot ce pot sa spun este ca oriunde te-ai duce in Europa gasesti asa ceva. Singura diferenta intre tara noastra si celelalte este ca ei nu isi fac publicitate la mizerie.

Mai jos este o selectie de poze facute in Centrul Vechi, Lipscani, Universitate, Cismigiu.

Te iubesc

Simt adierea placuta a privirii tale,

Simt cum si-n somn, tu, ma privesti,

Incep sa simt ca nu exista alta cale,

Incep sa simt ce-nseamna sa iubesti…

 

Sa iubesti un suflet pur e diferit

Decat sa iubesti un suflet gol,

Se lasa mult mai greu iubit,

Sufletul de care iti e dor…

 

Mi-am zis sa iti spun ce simt,

Mi-am zis sa iti spun ca te doresc,

Mi-am zis sa nu te mint:

Eu pe tine te iubesc!