Drumul…

Drumul reprezinta pentru multa lume o notiune abstracta. Drumul vietii nu mai reprezinta de mult timp o conceptie a omului modern. In schimb, pentru personajul principal al povestii noastre, drumul reprezinta totul. Notiunea abstracta se concretizeaza in sufletul sau in asa fel incat toate actiunile acestuia sunt executate mecanic in vederea respectarii drumului.

Dar cine este personajul principal al acestei povesti? Cine este persoana ce nu respecta traiectorile moderne si cerintele actuale ale societatii? Cine este proscrisul societatii contemporane? Cine este hipiotul acesta?

Personajul acesta este sufletul oricaruia dintre noi. Sufletul ce observa ingradirea mintii provocata de cerintele si legile ce ne guverneaza viata ramanand liber indiferent de ideile ce ne sunt date de bune de catre societatea in care traim. Sufletul este cel care in anumite decizii vrea sa fie ascultat. Sufletul este cel ce nu ne lasa sa ne ducem viata in neant si sa o traim asa cum omul modern si gol o face.

Omului mecanic al societatii prezente o sa ii spunem Om. Sufletului o sa ii spune scurt si simplu, Suflet.

Este o dimineata de vara. O dimineata simpla. Simplitatea se observa pana si in micile detalii ale vietii matinale. Este numai ora 8 si Omul se trezeste, singur, la sunetul insistent al alarmei deja amanate. Observa faptul ca intarzierea sa la locul de munca este iminenta. Orice actiune ar intreprinde, timpul nu il mai poate da inapoi. Se decide rapid sa sara peste micul dejun. In viteza se arunca in dus. Ca in fiecare dimineata tipica, apa calda nu ajunge pana la etajul la care Omul domiciliaza. Isi repeta in gand vesnicile vorbe de duh la adresa sa si isi aminteste faptul ca atunci cand era tanar, dorea cu ardoare sa locuiasca la casa. Dusul reprezinta cel mai bun loc de reflectare. Aici realizaza cat de neinsemnat este pentru lumea din jurul sau. In acelasi timp, tot aici realizeaza faptul ca peste jumatate din visele sale au ramas doar simple utopii.

Iese din dus mai murdar decat a intrat. Mintea ii este impanzita cu ganduri rele la adresa celorlalti. Apar multiple variante despre cum ceilalti membrii ai societatii nu l-au ajutat in planurile sale, nu l-au sprijinit si chiar idei precum faptul ca ceilalti l-au tinut din a-si indeplini dorintele.

In viteza se imbraca si pleaca spre locul de munca. Omul lucreaza intr-o banca. A ajuns dupa mult timp director de vanzari directe pe un anumit domeniu economic. Munca si studiile sale si-au dovedit pana la urma valoarea. Dar Omul este nefericit. Toate lucrurile din viata sa merg bine: financiar, social, Omul este tot ceea ce si-a dorit sa fie. Si totusi, ce lipseste? Lipseste Sufletul.

Dimineata Sufletului incepe altfel. Este ora 6.30 si Sufletul se trezeste. Deschide geamul si admira dimineata pura de vara. Mirosurile ii intregesc simtirile. In copacii din curte,  pasarile ciripesc dragostea pe care si-o poarta. Sufletul se intoarce spre patul din mijlocul camerei si ridica patura peste umarul iubitei sale. Aceasta ii zambeste. Este cel mai frumos zambet pe care l-a primit Sufletul. Zi de zi, acesta iese sa isi faca exercitiile in curte. Aerul este proaspat. Dimineata este intregita cu un dus fierbinte si un mic dejun copios.

Sufletul pleaca spre locul de munca in acelasi timp cu Omul. Sufletul, in schimb, lucreaza in cadrul unor asociatii de protectie a drepturilor omului si a mediului. Acesta se bucura de munca pe care o presteaza, ajutand continuu oamenii si animalele de pe planeta. Sufletul este fericit. De ce? Are tot ce are nevoie langa el.

Sufletului nu ii trebuiesc bani, pozitie sociala, bunuri materiale. Tot ce are nevoie Sufletul este de dragoste, de dragostea lumii din jurul sau. Restul vine de la sine…

Drumul

Advertisements

Oamenii si conversatia

Ne tot lovim de oameni in drumurile noastre cotidiene. In stanga, in dreapta, in fata, se afla cate o persoana ce are ceva pe suflet si ar vrea sa se destainuie si noua. Oriunde am merge, aceste persoane se afla si asteapta sa isi spuna povestea. Si nimeni nu ii asculta…

Ai avut vreo conversatie buna in ultimul timp? Ce iti amintesti din ea?

Teama de a vorbi cu o persoana necunoscuta este una din cele mai mari probleme din ultimul timp. De ce ne asezam in metrou langa o alta persoana, calatorim 20, 30 de minute alaturi de aceasta si nu reusim sa ii spunem macar un “buna ziua”? La fel si in tren…

Oamenilor le place conversatia desi nu prea profita de darul pe care il primesc: faptul ca suntem multi si avem cu cine conversa.

Cand ai vorbit ultima data cu un necunoscut pe strada?

Sursa foto

Bucuresti

O plimbare prin Bucuresti incepe sa fie mai frumoasa. De ceva vreme, cladirile au inceput sa fie renovate, parcurile sunt mai curate si au aparut multe obiecte de decor. Capitala Romaniei incepe sa semene cu o capitala europeana.

Desigur, multa lume va zice ca inca avem caini comunitari, gunoaie, hoti de buzunare. Tot ce pot sa spun este ca oriunde te-ai duce in Europa gasesti asa ceva. Singura diferenta intre tara noastra si celelalte este ca ei nu isi fac publicitate la mizerie.

Mai jos este o selectie de poze facute in Centrul Vechi, Lipscani, Universitate, Cismigiu.

Tara noastra…

Ceea ce vezi nu e real

Consideri chiar hilar…

Adevarul e in fata ta…banal:

Sa traiesti e chiar genial.

 

Sa traiesti in bucurie

Sa-ti duci viata-n armonie…

Tu n-ai nimic in farfurie:

Traiesti Bine!

 

Iti duci viata asa cum poti…

Mereu te vaieti la nepoti:

Suntem cu totii idioti

Condusi ca pe roboti…

 

De frig ne tremura chilotii,

Atata ne-au mai lasat hotii…

De foame murim cu totii,

Doamne… traiesc bine mortii…

 

Ne ducem toti la cucurigu

Acolo-i cald, aici ii frigu’

Mana de la mana, construim digu’

Contra celor care vin cu dricu’…

<> 

Tara noastra mult iubita,

Cum ai ajuns sa fi lovita,

Furata, distrusa si zdrobita,

De pradasii ce stiu numai sa minta?

 

Draga patrie, mi se face mila,

De oamenii ce muncesc cu sila,

Sa castige bani de-o paine si-o textila,

Si fura pentru as construi o vila…

 

Viitorul intradevar ii sumbru

 In tara nu mai exista echilibru:

Omul prost a devenit celebru,

Desteptul are un prezent funebru…

 

Prostia este cultivata, vrei nu vrei:

Am devenit granarul Europei…

Exportam prostii ca pe miei,

In toata lumea dai de ei…

 

Aveam cultura, aveam o scoala,

Aveam o tara, aveam o capitala

De la mult dorita frunzareala,

Tot ce-avem ii abureala…

Bucuresti

Bucuresti, capitala Romaniei, este unul din cele mai importante si vechi orase din Europa. Mentionat inca din 1459, orasul a avut o evolutie buna ajungand in prezent la o intindere de 238 km patrati si o populatie de aproape 2 milioane de locuitori.

La inceputul anilor 1900 Bucurestiul a ajuns sa fie considerat una din bijuteriile Europei, dezvoltandu-se in acelasi ritm cu Parisul si fiind foarte asemanator in arhitectura si modul de viata al cetatenilor. Din acest motiv orasul a fost numit pentru o perioada Micul Paris.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Romania s-a instaurat puterea populara ce a dat apoi nastere dictaturii comuniste.. Aceasta etapa a istoriei a schimbat mult fata orasului.  In cei 50 de ani de dictatura comunista, in capitala tarii au aparut multe unitati industriale, blocuri de apartamente “tip cutie de chibrituri” si multe edificii cu caracter socio-cultural.

Orasul a aparut mai intai sub o forma medievala. A fost schimbat dupa aceea si a ajuns sa aiba o forma moderna pentru anii 1900, in oras aparand multe cladiri noi cu arhitectura moderna pentru acea perioada. A urmat perioada socialista in care s-a incercat modernizarea si schimbarea orasului. Tot timpul s-a urmarit modernizarea si utilizarea maxima a spatiului interior al orasului.

De ceva vreme s-a schimbat ceva. Sa analizam un pic arhitectura orasului, nu pe cea a cladirilor din oras. O sa observam o arhitectura haotica, cu strazi aruncate pe harta fara nici o legatura. Un alt lucru pe care il putem observa este alternanta cladirilor noi cu cele vechi. Consider ca este un lucru bun sa integrezi cladirile vechi intr-o societate moderna. Problema este cea a cladirilor prea inalte ce apar in zone de vile sau a vilelor ce apar in zone industriale sau de birouri. Aceasta este problema orasului Bucuresti: nu exista o impartire exacta a zonelor de interes comercial cu cele de interes industrial si cu cele de rezidenta. Zonele trebuie respectate pentru a avea o curatenie, nu numai a curtii personale, cat si a orasului in care traim.

O alta problema majora, dupa parerea mea, este cea a Centrului Istoric. Acest centru al Bucurestiului este o zona parasita, aflata de cel putin 10 ani in plin santier. O zona in care nu se rezolva absolut nimic de cativa ani. Multa lume pune problema pastrarii cladirilor din acea zona pe motiv de obiectiv istoric; sa va pun o intrebare: Peste 100 de ani v-om pastra orice alta cladire din oras ce se afla in paragina doar pentru ca este o cladire veche? Nu trebuie sa evaluam si cat de utila este? Centrul vechi ar trebui sa devina un centru nou, un centru plin de viata al orasului. Avem doar doua posibilitati: ori facem ceva din ceea ce avem si transformam molozul si resturile in ceva profitabil si curat, ori sapam o mare groapa in centrul Bucurestiului, scoatem tot si incepem sa construim de la 0. Optiunea este a cetatenilor si a proprietarilor centrului vechi.

Sper ca proprietarii sa aleaga cu bun simt ceea ce vor sa faca in orasul nostru, al tuturor, fost Micul Paris, mereu Bucuresti.

Alte articole despre centrul vechi:

http://metropotam.ro/Locuri/2007/11/art0397716645-Antilocul-saptamanii-Centrul-Vechi/ un articol foarte bun;

http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2006/09/01/feature-02 in acest articol se vorbeste despre restaurarea centrului vechi ce a inceput in 2006… ramane sa traim si sa vedem daca se v-a intampla ceva normal si frumos in centru.

Sol

Un suflet gol,

Se pierde in nori,

Se loveste de sol,

Rapid iubiri-i da un rol.

 

Un suflet ce te roaga etern,

Sa nu-l fi uitat,

Amintiri-i aplica pereu,

Iubirea sa ramana mereu…

 

Suflet gol,

A plans, s-a stins arzand,

A murit razand,

Lovindu-se de sol…

 

Si-n sol ajunge dragostea,

De acolo a pornit,

Totul a fost scris,

Exact asa cum iubirea a murit…

 

Suflet gol,

Pentru-o viata cat secunda

Plin a fost,

S-a lovit de sol…