Singuratate in doi…

Suntem aici doar noi doi,

Intinsi pe covorul de frunze

Ce toamna ni l-a lasat…

Dar, pentru prima data,

Focul a fost stins de noi,

In doi, jucand rolul de

Calai ai copacului ce iar

Astepta sa venim in doi…

Oare cand umbra acestuia

Nu ne-a mai ajuns la doi

Si dintr-un singur drum,

Am ajuns singuri, noi

Cu o lume ce se-mparte

Usor, usor, la doi?

Advertisements

An

Un zambet clar imi aducea aminte

De zilele in care pe tine te iubeam,

Vremea de afara mi se parea fierbinte,

Era iarna si in brate te tineam.

 

Primavara a venit cu bucurie-n lume,

Soarele da viata, natura a-nverzit,

Asteapta dragostea sa o cunune,

Sa uneasca pe cei ce s-au iubit.

 

Te tin in brate sub cerul cel senin,

Caldura sterge tot ce intre noi e rece,

A venit vara si noi doar simtim,

Iubirea, si timpul trece.

 

Si totu-n lume, la sfarsit, se ofileste,

Toamna stinge tot ce dragoste a insemnat,

Iubirea primeste ce-si doreste,

Anul s-a-ncheiat, totu-i terminat…

Revin si mor…

Revin cu drag in timpul nostru,

Cand lipiti de frig, sub al vietii astru,

La stele ne uitam,

Zambeam spre cer si lui ii multumeam…

 

Nu pot sa-ti spun cat te iubeam,

Atunci cand langa tine viata o aflam…

Nu pot sa-ti spun cat de fericit eram,

Cand de mana te tineam…

 

Nu pot si iar nu pot,

Pentru mine asta-i tot,

Un sentiment s-a dus,

Sunt mort…

 

Si revin iar si iar in a vietii-aglomeratie,

Plina de figuri de adoratie,

Soarta pe noi doi ne-a parasit,

Ne-a lasat, a despartit sufletele ce s-au iubit…