Incet

Incet se scurge viata,

Cazi in bratele mele,

Incet se duc iubirea si speranta…

Mori, dispari cu ele…

 

Ma lasi sa plec,

Incet, grabit si cu durere-n suflet,

Sentimentele nu trec…

Incerc si scot incet un urlet…

 

Un urlet de tristete,

Ce incet ma-ntinereste,

Un urlet de durere,

Ce putin azi mai cantareste…

 

Incet, se termina povestea,

Printul isi gaseste aleasa,

Incet se duce intr-o stea,

Iubita verii, mireasa mea…

 

Seara, apare-ncet, incet,

Finalul e aproape,

Dragostea se termina incert,

Totul astazi se mai poate…

 

Tu pentru mine esti departe,

Dar te tin in brate,

Sentimentele-s aflate,

Incet, barierele sunt sparte…

 

Incet, incet se termina,

Tot ce azi am insirat,

Incet, incert, oamenii se mira,

Ca pe tine-ncet, azi eu te-am aflat…

Vise confuze…

Visez…

Ma uit la cer,

Oftez,

In ziua asta sper…

Si realizez,

Tot ce a fost real,

S-a terminat,

In trecut, azi, a ramas…

Visez cerul,

Luna, stelele si semnul,

Pe care sufletul mi-l face,

Visez timpul

Ce nu se mai intoarce…

Cerinta sufleteasca,

Legata de o confuzie generala

Ce tine de starea finala,

In clipa de dupa,

Clipa cea fatala…

 

Stelele de deasupra,

Lumineaza drumul,

Elibereaza poteca…

Viata reprezinta fumul…

 

Vis ce imi readuce timpul,

Pierdut, dus, distrus…

Imi lumineaza chipul,

Luna ce de langa mine-a apus…

 

Ca valurile pe mal,

Ce aduc cu ele fericirea,

Asa aduci tu cu tine,

Tot ce tine de mine,

Bucuria…

 

Zgomot muzical,

De pian,

Te pastrez si vreau sa-ti dau

Orice, un simplu dar…

 

Langa tine simt ca-ncep sa vad,

Lumea sa o prind,

Dar confuzia generala ma face sa cad,

De langa tine sa dispar…

 

Cu sufletul impacat,

Ne departam din nou si stim…

Ca-n suflet nu simtim…

Fericirea s-o traim…

Cum e?

Cum e in lumea ta?

Lumea pe care nimeni nu o vrea…

Cum e in universul tau?

Ce mi se pare foarte gol…

 

Incerc sa scap de acea imagine,

A lacului albastru,

A vietii mele agile,

In care ma plimb ca prostul…

 

Zgomotul distruge fericirea,

Zgomotul interior ce imi ia toata iubirea,

Raman sa te intreb acum,

Ce doreai tu ieri sa-ti spun?

 

Cum e in viata trista?

Viata care pentru mine nu exista…

Cum e fara mine?

Atunci cand nimeni nu te stie…

 

Drumul vietii intr-un moment ne-a-ndepartat,

Sufletul mi l-a teleprotat,

Am ramas gol si vreau sa stiu…

Cum e sa nu mai fiu asa de viu?

 

Ma simt plin cand sunt doar gol,

Iti stiu sufletul domol,

Te vreau, te vad,

Te aud… mi-e dor…

 

Cum e sa nu te mai vad?

Cand stiu ca numai asta-mi tine inima pe loc…

Cand nu sti ce sa alegi,

Si din minte iar ma stergi…

 

Stiu cum e sa nu te mai vad…

Vreau sa nu se-ntample din nou,

Stiu cum ma simt cand nu te stiu,

Vreau mereu langa tine sa fiu…

 

Nu e posibil,

Luna de pe cer dispare,

Cu tine simt, probabil,

Ca avem nevoie de iubire fiecare…

Paralel…

Ma aflu undeva,

Nimeni de mine nu stie,

Ma aflu intr-o lume mica

Ce astazi e pustie…

 

Taram de iertare,

Pe planeta albastra,

Sufar de uitare,

Nu mai stiu dragostea noastra…

 

Taram medieval,

Oftez, ma-nchin, privesc,

Lumea pare a fi un festival,

Pentru tine toti muncesc.

 

Cerul devine mai albastru,

Soarele iti lumineaza chipul,

Misterul se duce, dispare,

Ramane dragostea ce s-apropie, ajunge aproape…

 

Te apropii de mine,

De un copac singuratic,

Aflii ca-mi este mai bine,

In gandul miresmatic.

 

Lacul in care iti vad chipul,

Seaca de tristete,

Vreau sa te vad razand tot timpul,

Fericirea azi sa nu mai plece.

 

Inima-mi strapunge

Tristetea din lume,

Chipul si fericirea s-o vad,

Si-n ultima clipa sa mor.

 

Lumea nu vede a lor tristete

Acutizata de pierderea copilariei,

Mult prea sus tinteste,

Si uita de taramul bucuriei…

 

Azi imi amintesc,

De soarele diminetii cu tine,

Iti spun ca inca imi doresc,

Ca tu sa te afli langa mine…

Suflet rece…

Luna, de frig innegrita,

Lasa loc tristetii,

Sufletului ce abdica,

In frigul diminetii.

 

Vedem sfarsitul,

Lumina-n spate o lasam,

Ne ramane doar privitul,

Si caldura ce in suflet o purtam.

 

E frig, dar frumos afara,

Iesim sub luna noastra,

Iubirea devine mult mai clara,

Si marea din ce in ce mai albastra.

 

Sufletul mi se pierde,

Si a crede, azi nu pot,

Vreau sa aflu sentimente,

Si iubirea sa o coc.

 

E frig si se face trist afara,

Sentimentele dispar,

Luna incepe sa mi se para

Sufletul pereche-astral.

 

Iubesc, si cred ca sti,

Ca nu pot, pe tine sa te mint,

Sper ca tu sa aflii

Azi, tot ce pentru tine simt.

 

Sentimente-n frig reamintite,

Raman in singuratate,

Fericirile de noi privite,

Raman, dispar, se duc departe.

 

Privesc cerul,

Bolta plina de iubire,

Ajung la timp, dar tot pierd trenul,

Ce ma duce doar la tine.

 

Te astept, te chem,

Fericirea-napoi s-o dai

Lumii printr-un semn,

Viata sa devina rai…

Nu uita…

Nu uita…

Clipa…

Nu uita…

Cum dorul pe noi, ieri, ne-mpreuna…

Nu uita…

Fericirea…

Clipa in care tristetea lasa loc, si in suflet aveai

Doar bucuria,

Si in clipa-n care pe langa mine treceai,

Ma vedeai dar nu stiai,

Clipa, momentul, iubirea…

Sentimentul ce se adanceste,

In sufletele noastre se-ntipareste…

Nimeni nu isi doreste,

Clipa, viata, tristele proteste

Ale vietii noastre vechi, rupestre

Ce fericirea ne-o-mpleteste…

Pe al vietii alb perete…

 

Nu uita…

Clipa…

Tristele proteste,

Ale vietii mele de sihastru,

 Si cerul ce pare mult mai albastru…

 

Ne uitam la el…

Nu putem uita,

Ca si soarele e al nostru,

Si viata noastra, speranta ta…

Pentru fericire…

Speranta, bucurie…

Ce ramane, doar sa fie pentru ele

Timp lumina, clipe modeste…

In ale vietii dragi, cu ale noastre sentimente

Nu uita…

Traieste…

Omul fericire isi doreste…

 

Nu uita…

Cineva in lume te iubeste…

Nu uita…

Cineva cu speranta-n suflet inca isi doreste

Nu uita…

Clipa pentru care fiecare azi munceste…

 

Nu uita,

Si viata ti se va transforma

In lumina, rai, un paradis,

In al lumii negru-abis…

Nu uita…

Viata e doar a ta…

Traieste… si azi pentru noi, iubeste…