Cuvinte de iubire

Prin cuvinte de iubire

Sufletul primeste leac

Si duce-n nemurire

Dragostea unui rac cu-n rac…

 

Si cand marea-i linistita

Dintr-o scoica iar rasuna

Un ecou catre-o iubita:

Cuvinte ce timpul ni-l amana…

DSC_0300

Advertisements

Drumul…

Drumul reprezinta pentru multa lume o notiune abstracta. Drumul vietii nu mai reprezinta de mult timp o conceptie a omului modern. In schimb, pentru personajul principal al povestii noastre, drumul reprezinta totul. Notiunea abstracta se concretizeaza in sufletul sau in asa fel incat toate actiunile acestuia sunt executate mecanic in vederea respectarii drumului.

Dar cine este personajul principal al acestei povesti? Cine este persoana ce nu respecta traiectorile moderne si cerintele actuale ale societatii? Cine este proscrisul societatii contemporane? Cine este hipiotul acesta?

Personajul acesta este sufletul oricaruia dintre noi. Sufletul ce observa ingradirea mintii provocata de cerintele si legile ce ne guverneaza viata ramanand liber indiferent de ideile ce ne sunt date de bune de catre societatea in care traim. Sufletul este cel care in anumite decizii vrea sa fie ascultat. Sufletul este cel ce nu ne lasa sa ne ducem viata in neant si sa o traim asa cum omul modern si gol o face.

Omului mecanic al societatii prezente o sa ii spunem Om. Sufletului o sa ii spune scurt si simplu, Suflet.

Este o dimineata de vara. O dimineata simpla. Simplitatea se observa pana si in micile detalii ale vietii matinale. Este numai ora 8 si Omul se trezeste, singur, la sunetul insistent al alarmei deja amanate. Observa faptul ca intarzierea sa la locul de munca este iminenta. Orice actiune ar intreprinde, timpul nu il mai poate da inapoi. Se decide rapid sa sara peste micul dejun. In viteza se arunca in dus. Ca in fiecare dimineata tipica, apa calda nu ajunge pana la etajul la care Omul domiciliaza. Isi repeta in gand vesnicile vorbe de duh la adresa sa si isi aminteste faptul ca atunci cand era tanar, dorea cu ardoare sa locuiasca la casa. Dusul reprezinta cel mai bun loc de reflectare. Aici realizaza cat de neinsemnat este pentru lumea din jurul sau. In acelasi timp, tot aici realizeaza faptul ca peste jumatate din visele sale au ramas doar simple utopii.

Iese din dus mai murdar decat a intrat. Mintea ii este impanzita cu ganduri rele la adresa celorlalti. Apar multiple variante despre cum ceilalti membrii ai societatii nu l-au ajutat in planurile sale, nu l-au sprijinit si chiar idei precum faptul ca ceilalti l-au tinut din a-si indeplini dorintele.

In viteza se imbraca si pleaca spre locul de munca. Omul lucreaza intr-o banca. A ajuns dupa mult timp director de vanzari directe pe un anumit domeniu economic. Munca si studiile sale si-au dovedit pana la urma valoarea. Dar Omul este nefericit. Toate lucrurile din viata sa merg bine: financiar, social, Omul este tot ceea ce si-a dorit sa fie. Si totusi, ce lipseste? Lipseste Sufletul.

Dimineata Sufletului incepe altfel. Este ora 6.30 si Sufletul se trezeste. Deschide geamul si admira dimineata pura de vara. Mirosurile ii intregesc simtirile. In copacii din curte,  pasarile ciripesc dragostea pe care si-o poarta. Sufletul se intoarce spre patul din mijlocul camerei si ridica patura peste umarul iubitei sale. Aceasta ii zambeste. Este cel mai frumos zambet pe care l-a primit Sufletul. Zi de zi, acesta iese sa isi faca exercitiile in curte. Aerul este proaspat. Dimineata este intregita cu un dus fierbinte si un mic dejun copios.

Sufletul pleaca spre locul de munca in acelasi timp cu Omul. Sufletul, in schimb, lucreaza in cadrul unor asociatii de protectie a drepturilor omului si a mediului. Acesta se bucura de munca pe care o presteaza, ajutand continuu oamenii si animalele de pe planeta. Sufletul este fericit. De ce? Are tot ce are nevoie langa el.

Sufletului nu ii trebuiesc bani, pozitie sociala, bunuri materiale. Tot ce are nevoie Sufletul este de dragoste, de dragostea lumii din jurul sau. Restul vine de la sine…

Drumul

Lumina

Noaptea vine iar in coltul lumii mele,

Cu ea apar pe cer multimi de stele,

Ma plimb pe Luna sa gasesc iubirea,

Ma-ntorc doar trist, lumina-i fericirea…

 

O lumina-n zori am asteptat,

Dar noaptea trista nu a mai plecat

Si azi sufletul mi l-a lasat gol,

Pe mine-n lume fara rol…

 

Un vant cald imi alina supararea,

Adusa prin aer, lumina-mi ofera-mbratisarea,

Suntem noi doi purtati de vant,

Nu pot tie sa-ti spun niciun cuvant…

 

Lumina e dragostea inimii mele,

Vantul ce suiera-ntre stele,

Cea care da un rol sufletului meu,

Ce ma face sa par zeu…

E prea tarziu

Timpul trece,

Ne ia si fericirea,

Si sufletul cel rece

Ne lasa nemurirea…

 

Nemuritori am fost,

Nemuritori vom fi,

Traim si ne bucuram,

Pana vom muri…

 

Traim impreuna,

Dar sufletul ne e pustiu,

Ne iubim sub luna,

Pentru noi e prea tarziu…

 

Tu ai drumul tau,

Il urmezi drept fara de-ntrebari,

Eu am drumul meu,

Drum cu multe incercari…

 

Luna, astrul dragostei,

Din inima ai izvorit,

Dar este prea tarziu,

Sufletul mi-a murit…

Un suflet pentru 2 corpuri

Langa lacul cel albastru,

Din salcia cea batrana,

Se vede cerul cel maiastru,

Printre crengile ce-atarna…

 

Se vad sperante moarte,

Vise si copilarii

Ale sortii tale-aparte

Pe care astazi nu o sti…

 

Luna lumineaza cerul

Si stelele ii sunt alaturi

Sa ne vegheze telul:

Un suflet pentru doua corpuri…

 

Si astfel reusim sa trecem,

Peste viata-ngreunata,

Ziua ne-o petrecem

Impreuna, iubirea noastra-i reinviata…