Drumul…

Drumul reprezinta pentru multa lume o notiune abstracta. Drumul vietii nu mai reprezinta de mult timp o conceptie a omului modern. In schimb, pentru personajul principal al povestii noastre, drumul reprezinta totul. Notiunea abstracta se concretizeaza in sufletul sau in asa fel incat toate actiunile acestuia sunt executate mecanic in vederea respectarii drumului.

Dar cine este personajul principal al acestei povesti? Cine este persoana ce nu respecta traiectorile moderne si cerintele actuale ale societatii? Cine este proscrisul societatii contemporane? Cine este hipiotul acesta?

Personajul acesta este sufletul oricaruia dintre noi. Sufletul ce observa ingradirea mintii provocata de cerintele si legile ce ne guverneaza viata ramanand liber indiferent de ideile ce ne sunt date de bune de catre societatea in care traim. Sufletul este cel care in anumite decizii vrea sa fie ascultat. Sufletul este cel ce nu ne lasa sa ne ducem viata in neant si sa o traim asa cum omul modern si gol o face.

Omului mecanic al societatii prezente o sa ii spunem Om. Sufletului o sa ii spune scurt si simplu, Suflet.

Este o dimineata de vara. O dimineata simpla. Simplitatea se observa pana si in micile detalii ale vietii matinale. Este numai ora 8 si Omul se trezeste, singur, la sunetul insistent al alarmei deja amanate. Observa faptul ca intarzierea sa la locul de munca este iminenta. Orice actiune ar intreprinde, timpul nu il mai poate da inapoi. Se decide rapid sa sara peste micul dejun. In viteza se arunca in dus. Ca in fiecare dimineata tipica, apa calda nu ajunge pana la etajul la care Omul domiciliaza. Isi repeta in gand vesnicile vorbe de duh la adresa sa si isi aminteste faptul ca atunci cand era tanar, dorea cu ardoare sa locuiasca la casa. Dusul reprezinta cel mai bun loc de reflectare. Aici realizaza cat de neinsemnat este pentru lumea din jurul sau. In acelasi timp, tot aici realizeaza faptul ca peste jumatate din visele sale au ramas doar simple utopii.

Iese din dus mai murdar decat a intrat. Mintea ii este impanzita cu ganduri rele la adresa celorlalti. Apar multiple variante despre cum ceilalti membrii ai societatii nu l-au ajutat in planurile sale, nu l-au sprijinit si chiar idei precum faptul ca ceilalti l-au tinut din a-si indeplini dorintele.

In viteza se imbraca si pleaca spre locul de munca. Omul lucreaza intr-o banca. A ajuns dupa mult timp director de vanzari directe pe un anumit domeniu economic. Munca si studiile sale si-au dovedit pana la urma valoarea. Dar Omul este nefericit. Toate lucrurile din viata sa merg bine: financiar, social, Omul este tot ceea ce si-a dorit sa fie. Si totusi, ce lipseste? Lipseste Sufletul.

Dimineata Sufletului incepe altfel. Este ora 6.30 si Sufletul se trezeste. Deschide geamul si admira dimineata pura de vara. Mirosurile ii intregesc simtirile. In copacii din curte,  pasarile ciripesc dragostea pe care si-o poarta. Sufletul se intoarce spre patul din mijlocul camerei si ridica patura peste umarul iubitei sale. Aceasta ii zambeste. Este cel mai frumos zambet pe care l-a primit Sufletul. Zi de zi, acesta iese sa isi faca exercitiile in curte. Aerul este proaspat. Dimineata este intregita cu un dus fierbinte si un mic dejun copios.

Sufletul pleaca spre locul de munca in acelasi timp cu Omul. Sufletul, in schimb, lucreaza in cadrul unor asociatii de protectie a drepturilor omului si a mediului. Acesta se bucura de munca pe care o presteaza, ajutand continuu oamenii si animalele de pe planeta. Sufletul este fericit. De ce? Are tot ce are nevoie langa el.

Sufletului nu ii trebuiesc bani, pozitie sociala, bunuri materiale. Tot ce are nevoie Sufletul este de dragoste, de dragostea lumii din jurul sau. Restul vine de la sine…

Drumul

Advertisements

Ce ma face fericit?

Ma intreb de mic copil motivul pentru care zambesc si ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc. Sunt sincer cand spun ca tot ce se gaseste in jurul meu ma face sa fiu un ins cu zambetul pe buze: de la simpla caldura oferita de Soare si pana la intamplarile cotidiene.

Zambesc continuu deoarece asa mi-a fost indicat din copilarie. Ai mei parinti, indiferent de activitatea pe care voios o efectuam, imi zambeau. A te trage dintr-o familie de oameni zambitori, te face si pe tine un individ cu dintii la vedere.

Si totusi, motivele ce ma fac fericit sunt din cele mai diverse. Nu e conduita impusa de societate, nu e din simpla complezenta, nu e din prostie, sunt doar fericit pentru ca sunt viu si am ocazia de a-mi impartasi trairile, emotile si gandurile cu tine, persoana draga.

Ma face fericit ideea de a te avea aproape de mine, de a te strange in brate si de a te iubi.

Zambesc, pentru ca toate clipele ce trec pe langa noi, sunt clipe ce nu le vom mai avea si toate clipele pe care le asteptam sunt clipe pe care nu le vom trai la un potential maxim. E o dezvoltare lacunara a ideii prezentului ce devine trecut si a viitorului ce devine prezent. Sunt fericit ca orice moment prin care trec cu viteza, este un moment petrecut cu tine, sau doar cu gandul la tine.

Zambesc desi in unele imprejurari nu e oportun: este un afect al sufletului meu ce nu ma lasa sa aflu amaraciunea.

Zambesc cu fiecare parte a corpului meu: zambesc cu buzele, zambesc cu ochii, pana si urechile mele se misca cand sunt norocit. Fizionomia ma tradeaza: Sunt fericit…

Sunt fericit! Si doar atat pot spune, orice alt gand fiind de prisos!

Sursa foto

Conditia umana

Oamenii sunt acele fiinte ce cauta neintrerupt depasirea “conditiei umane”, depasirea limitelor impuse de societatea restrictiva in care isi duc traiul. Viata, pe intregul ei, dispusa in fata omului, reprezinta doar un sir de incercari de a afla tot si despre toate. Cutumele ce ne guverneaza trairile si simtirile, normele eticii si ale societatii fata de care nu ne-am putea afla telul, idealul spre care tindem, sunt in acelasi timp elementele ce opresc aflarea sufletului persoanei, facand din fiecare doar un alter ego al modelului socialmente educat.

Tot ceea ce ne inconjoara si sumedenia de evenimente in cadrul carora luam parte atat activ, cat si pasiv, ne contureaza personalitatea din punct de vedere emotional, real si chiar social. Societatea este principalul factor de influenta in formarea umana.

Sursa foto

La intrebarea “Care este scopul nostru ca fiinte umane?” putem raspunde doar daca observam trasaturile, trairile, reactiile umane din cadrul evenimentelor trecute.

Si totusi evenimentele trecute nu pot educa pe de-a-ntregul mintea necoapta a tanarului filosof in cautarea telului suprem al depasirii “conditiei umane”. Raspunsurile la intrebarile fundamentale se gasesc numai in prezent sau in viitor, caci daca ar fi fost cunoscute, nu le-am mai cauta.

Si trebuie sa intrebam daca nu intradevar “conditia umana” reprezinta viata pe care am fost facuti sa o traim.

In cugetarile de zi cu zi, oamenii si-au pus mereu problema existentei efemere dusa in neant. Unde va ajunge omul traind numai in umbra trecutului si in virtutea viitorului. Prezentul ii pare o utopie asupra careia nu doreste a interveni, lasand totul in voia sortii. Astfel, se renunta la un trecut fara regrete viitor si la un prezent construit in trecut. Timpul este cel mai mare dusman al omului.

Ceea ce mira la “conditia umana” reprezinta incercarea continua de a o depasi. Neajunsul acesteia in cotidian duce omul la o dorinta apriga de autodepasire, autoconstruire, autoeducare. “Conditia umana” nu poate fi depasita, fiind conditia omului de a trai si de a fi mai presus de orice alta fiinta vie, de a crea valori spirituale si capabil a umaniza realitatea in care isi duce existenta.

Omul are o existenta naturala, el fiind ceea ce se face. “Conditia” in care se afla este conditia pe care si-o creeaza in timp, o perioada insuficienta pentru a reusi sa descopere aceste fapte.

Cine sunt? Incotro ma indrept? Ce pot sa stiu? Ce imi este ingaduit sa sper? Ce trebuie sa fac? Ce este omul?

Intrebari la care doar timpul are un raspuns, ca o replica la “conditia umana” de a nu sti incotro se indreapta. Prin acesta, individul afla adevarul uitat in negura timpului: “Conditia umana” reprezinta intru totul constructul pe care fiecare individ il desavarseste asupra fiintei sale, un proces de umanizare pe care il traverseaza sau nu fiecare pe durata existentei sale.

M-ai pierdut…

Ai gresit si te-am iertat,

Am gresit si m-ai lasat,

Clipele-mpreuna, mi le-ai alungat,

Ai plecat si m-ai uitat…

 

Eu sunt cel ce langa tine-a stat,

Eu sunt cel ce minciuni a ascultat,

Cu mine ai aflat ce viata-a-nsemnat,

Iubirea, tristetea si tot ce a urmat…

 

Si totusi, visul tau s-a implinit,

De ceva timp am spus ca te-am iubit,

Chiar din clipa-n care te-am privit

Prima data, asta am simtit…

 

Dar ma alungi si-mi spui sa plec,

Imi zici mereu un adio sec,

Din iubire, doar ura o aleg,

Doar asta vad… si plec…

Titlu

O contiunare a povestii mele, desfasurata, desi timp n-am,

Continuare a evenimentelor pe care eu abia le descurcam,

Ma bucur de secundele langa tine petrecute, cand iubirea o aflam,

Timpul a trecut, si totusi de-un minut ma agatam…

 

Ai trecut razand pe o alee, ai trecut pe langa mine,

Ai lasat in urma tot ce de adevar si de a noastra viata impreuna tine,

M-am decis sa plang si nu ma pot abtine,

Totul ce e legat de tine ma pune pe picioare, o simpla amintire…

 

M-ai ridicat din amurgul vietii mele planse,

Mi-ai aratat carari ale lumii ce pentru mine erau ascunse,

Ma bucur pentru noi ca ne iubim in lumile apuse,

Te primesc in ale mele brate ce pentru tine sunt deschise…

O fata si un zambet…

Ma trezesc din nou…

Nu sunt in camera in care ma trezesc deobicei…

Ma uit in jur… seamana cu locul in care am adormit…

Ma intorc spre tine si imi zambesti…

Iubesc zambetul pur de dimineata…

Iti multumesc pentru el… un zambet clar, senin, un zambet de fericire…

Nu imi trebuie cafea sa ma trezesc…

Imi trebuie:

O fata si un zambet…

Viata si numerele

Nu rar ati observat prezenta unui numar special in viata dumneavoastra. Un numar care sa va urmareasca peste tot, un numar al destinului.

Fiecare persoana are un numar al sau. Deobicei se considera ca numarul zilei de nastere este cel ce iti poarta noroc si il intalnesti de mai multe ori in viata.

Numarul ti-l da viata.

Eu sunt nascut pe 23.06.1990. Am considerat intotdeauna ca acest numar imi poarta noroc. Am castigat la ruleta pe el de mai multe ori, la loto a iesit, pe data de 23 a fiecarei luni mi se intampla cate un lucru bun. Dar acestea sunt doar coincidente. Sunt programat sa cred ca numarul este de vina. Daca puneam la ruleta numarul 17 si iesea de mai multe ori il consideram numarul meu?

Nu!

Numarul meu este si va ramane mereu 23. Acest numar arata interesant, imi poarta noroc si il intalnesc mereu.

Tata e nascut pe 4.10.1962. Daca aduni numerele: 4+1+0+1+9+6+2=23.

Parintii mei au divortat in data de 23.06, de ziua mea.

In afara de viata mea si de faptul ca am o sora geamana ce imi impartaseste numarul, in lume s-au intamplat multe lucruri ce au legatura cu numarul 23.

Multe tragedii mondiale au ca numar 23: gemenele din America s-au prabusit in data de 9/11/2001=9+11+2+0+0+1=23, Iulius Cezar a fost fost injunghiat de 23 de ori, Titanicul s-a scufundat pe 4/15/1912= 4+1+5+1+9+1+2=23, Bomba de la Hyroshima a fost lansata la fix 8:15=8+15=23.

Alte lucruri interesante ce se leaga de numarul 23 ar fi:

  • sangele circula prin corp in doar 23 de scunde,
  • Pamantul se roteste pe o axa inclinata la 23,5 grade
  • Rotatia Pamantului se realizeaza in 23 de ore si 56 de minute,
  • Mayasii considerau ca sfarsitul lumii va veni in 23 decembrie 2012
  • 2/3=666 numar al raului
  • pe 23 iunie e sabatul vrajitoarelor.

Fiecare om are o obsesie cu un numar.

Ai si tu un numar? Poate descoperi lucruri fascinante despre el. Totul e sa te intereseze. Daca stai si cauti, totul poate fi legat de numarul tau. Totul e sa cauti.