Sah…

De ce ești tristă, tu, regină?

Întreabă-ncet pionul din atac,

Când tu ai alaiul la picioare

Iar eu la margine-o să zac…

 

De ce ești suparată, tu, alteță?

Întreabă calul și-un nebun,

Când pentru tine toți se zbat

Iar eu în galop alerg spre turn…

 

De ce ești amărâtă, draga mea?

Întreabă și regele de lângă tine,

Când timpul trece pentru noi,

Iar jocul se termină cu mine…

Sub cer de Bucuresti

Este o poveste ce trebuie s-o auzi

Despre dragoste si tot ce iti doresti,

Drumurile vietii ce urmeaza sa le vezi

Toate adunate, sub cer de Bucuresti.

***

Povestea incepe cu o fata si-un baiat

Doi tineri pe care nu oriunde ii gasesti

Se plimba impreuna si s-au apropiat,

In Cismigiu, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul, timid din fire, ii schiteaza chipul

Ce se-aseamana cu cel al unei fete din povesti

O invita la o vorba, un suc si o cafea, preambul

Al iubirii, sub cer de Bucuresti.

***

Orasul ii arata tot ce are el mai bun,

Locuri in care te simti bine ca iubesti,

Locuri in care te simti la dragoste, imun,

Sa doresti si sa nu ai, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul si cu fata ajung sa fie impreuna

In momente in care nici nu te gandesti,

Aceasta poveste se termina cu o aluna

In coaja, sub cer de Bucuresti…

Drumul…

Drumul reprezinta pentru multa lume o notiune abstracta. Drumul vietii nu mai reprezinta de mult timp o conceptie a omului modern. In schimb, pentru personajul principal al povestii noastre, drumul reprezinta totul. Notiunea abstracta se concretizeaza in sufletul sau in asa fel incat toate actiunile acestuia sunt executate mecanic in vederea respectarii drumului.

Dar cine este personajul principal al acestei povesti? Cine este persoana ce nu respecta traiectorile moderne si cerintele actuale ale societatii? Cine este proscrisul societatii contemporane? Cine este hipiotul acesta?

Personajul acesta este sufletul oricaruia dintre noi. Sufletul ce observa ingradirea mintii provocata de cerintele si legile ce ne guverneaza viata ramanand liber indiferent de ideile ce ne sunt date de bune de catre societatea in care traim. Sufletul este cel care in anumite decizii vrea sa fie ascultat. Sufletul este cel ce nu ne lasa sa ne ducem viata in neant si sa o traim asa cum omul modern si gol o face.

Omului mecanic al societatii prezente o sa ii spunem Om. Sufletului o sa ii spune scurt si simplu, Suflet.

Este o dimineata de vara. O dimineata simpla. Simplitatea se observa pana si in micile detalii ale vietii matinale. Este numai ora 8 si Omul se trezeste, singur, la sunetul insistent al alarmei deja amanate. Observa faptul ca intarzierea sa la locul de munca este iminenta. Orice actiune ar intreprinde, timpul nu il mai poate da inapoi. Se decide rapid sa sara peste micul dejun. In viteza se arunca in dus. Ca in fiecare dimineata tipica, apa calda nu ajunge pana la etajul la care Omul domiciliaza. Isi repeta in gand vesnicile vorbe de duh la adresa sa si isi aminteste faptul ca atunci cand era tanar, dorea cu ardoare sa locuiasca la casa. Dusul reprezinta cel mai bun loc de reflectare. Aici realizaza cat de neinsemnat este pentru lume din jurul sau. In acelasi timp, tot aici realizeaza faptul ca peste jumatate din visele sale au ramas doar simple utopii.

Iese din dus mai murdar decat a intrat. Mintea ii este impanzita cu ganduri rele la adresa celorlalti. Apar multiple variante despre cum ceilalti membrii ai societatii nu l-au ajutat in planurile sale, nu l-au sprijinit si chiar idei precum faptul ca ceilalti l-au tinut din a-si indeplini dorintele.

In viteza se imbraca si pleaca spre locul de munca. Omul lucreaza intr-o banca. A ajuns dupa mult timp director de vanzari directe pe un anumit domeniu economic. Munca si studiile sale si-au dovedit pana la urma valoarea. Dar Omul este nefericit. Toate lucrurile din viata sa merg bine: financiar, social, Omul este tot ceea ce si-a dorit sa fie. Si totusi, ce lipseste? Lipseste Sufletul.

Dimineata Sufletului incepe altfel. Este ora 6.30 si Sufletul se trezeste. Deschide geamul si admira dimineata pura de vara. Mirosurile ii intregesc simtirile. In copacii din curte,  pasarile ciripesc dragostea pe care si-o poarta. Sufletul se intoarce spre patul din mijlocul camerei si ridica patura peste umarul iubitei sale. Aceasta ii zambeste. Este cel mai frumos zambet pe care l-a primit Sufletul. Zi de zi, acesta iese sa isi faca exercitiile in curte. Aerul este proaspat. Dimineata este intregita cu un dus fierbinte si un mic dejun copios.

Sufletul pleaca spre locul de munca in acelasi timp cu Omul. Sufletul, in schimb, lucreaza in cadrul unor asociatii de protectie a drepturilor omului si a mediului. Acesta se bucura de munca pe care o presteaza, ajutand continuu oamenii si animalele de pe planeta. Sufletul este fericit. De ce? Are tot ce are nevoie langa el.

Sufletului nu ii trebuiesc bani, pozitie sociala, bunuri materiale. Tot ce are nevoie Sufletul este de dragoste, de dragostea lumii din jurul sau. Restul vine de la sine…

 

Drumul

In pustiu…

Este ora… Trebuie pentru a nu stiu cata oara sa ma dau jos din pat si sa incep o noua zi. Si totusi, nu imi doresc asta…

Zilele, inundate de prezenta oamenilor, mi le incep si termin in singuratate. Realitatea omului este dezolanta… Suntem singuri, avand doar a noastra singuratate. Se spune ca omul se duce, asa cum se si naste… neinsotit.

Imi lipseste zambetul de altadata… Imi lipseste caldura oamenilor din jurul meu… caldura ce astazi nu o mai simt…

Ce imi rezerva mie soarta intr-o lume ce ma face sa ma simt stingher? Unde este locul meu in multimea de oameni ce traiesc numai pentru a avea si nu au pentru a trai?

Unde isi gaseste locul un suflet vesel si plin de speranta?

In pustiu…

Vis de iarna…

Am avut un vis in noaptea ce-a trecut

O iluzie a timpului ce usor s-a petrecut

Am avut o himera a lucrurilor ce m-au durut

Jucand a vietii loterie, eu unul, am pierdut…

 

Incet se mai topeste neaua pe drumurile umblate

Pe aleile batute de omul ce inca se mai zbate

Fericirea, dragostea si bucuria, in lume, sa le caute

Stiind ca undeva le va afla, chit ca prea departe…

Dimineata…

Morning Sun

In fiecare dimineata imi pun in ordine gandurile si trairile de ziua trecuta. Imi asez bine in cap dorintele si visele deja intiparite in sufletul meu. Si totusi ce imi doresc dimineata?

Imi doresc ca fiecare rasarit de Soare sa ma gaseasca in alta parte. Si nu, nu este doar un vis grandoman de a vizita toate tarile din lumea aceasta. Este doar dorinta de a cunoaste. Dorinta simpla de a vedea in fiecare dimineata, surasul Soarelui, asa cum il vad alti oameni de pe planeta aceasta. De a fi alaturi de acestia si de a trai fiecare secunda a zilei ce urmeaza impreuna cu ei.

La fel, imi doresc sa ma trezesc dimineata si sa vad cum Soarele rasare si la linia orizontului o barca pluteste lin. Da, imi doresc sa imi petrec anumite zile si pe insulele din Pacific, unde cum m-am trezit sa ma arunc in valurile oceanului si sa inot pana la mare departare. Sa inot si sa uit de problemele cotidiene.

Simplul gand de a nu mai avea ganduri… ma duce la extaz. Ideea de a pluti pe valuri, ascultand muzica naturii, este ceva de neinchipuit.

O alta idee privind dimineata o reprezinta aceea de a ma trezi in munti.

La ora noua dimineata, sa simt o adiere placuta cum intra pe geamul intredeschis. Frigul iernii inca sa nu isi faca simtita prezenta in camera de hotel. Sa stau intins in pat si sa admir frumusetea naturii ce se vede pe geamul usor murdar.

Privelistea formata dintr-un masiv muntos alb, din care doar o mica parte de roca se intrezareste ma face sa cuget asupra nevoii de singuratate.

O creanga de brad imi bate in geam. Pe aceasta inca se alfa zapada de la ninsorile din zilele trecute. Ma trezeste mirosul de cafea si ma ademeneste in bucatarie unde imi iau micul dejun.

De altfel, dimineata imi place sa ma trezesc intr-un oras necunoscut.

Spre exemplu Roma. O dimineata in acest oras este unul dintre cele mai frumoase lucruri. Este ora noua si razele Soarelui isi fac loc printre obloane. Afara, un palmier face putina umbra. Mirosul de pizza ma ademeneste sa ma dau jos din pat. Ma schimb in graba, doar pentru a prinde o alergare matinala in Villa Borghese. Dupa aceea ma asez la o terasa, lanaga Fontana di Trevi, unde savurez o inghetata.

Dimineata iti aduce foarte multa fericire, deoarece in acel moment iti incepe din nou viata. Fiecare dimineata este un nou inceput… o noua incercare de a face ceva frumos pentru tine si pentru ceilalti. O noua incercare de a iubi si de a te lasa iubit…

Charlie Chaplin

De curand am citit autobiografia marelui actor, regizor si compozitor Charlie Chaplin, din colectia bibliotecii British Council.

Nascut la Londra in anul 1889, Charlie Chaplin a fost fiul a doi actori si cantareti. A urcat pe scena de la o varsta foarte frageda, datorita problemelor financiare ale familiei sale. Dupa moartea tatalui sau si internarea intr-un spital de boli mintale a mamei sale, Charlie Chaplin pleaca impreuna cu trupa de vodevil a fratelui sau in turneu. Este descoperit in Statele Unite de Mack Sennett si dupa putin timp, in 1913, semneaza primul contract de aparitie in film.

Joaca rolul “micului vagabond” in peste 70 de filme. Devine producator si cunoaste succesul cu The Kid (1921), A Woman of Paris (1923), The Gold Rush (1925), City Lights (1931), Modern Times (1936).

In anul 1939, Charlie Chaplin era la fel de cunoscut in lume ca si Hitler. Personajul sau, “micul vagabond”, purta si aceeasi mustata. Se hotaraste sa scrie “The Great Dictator” (1940) unde umorul si celebritatea sa se lupta cu rautatea si celebritatea dictatorului.

Din acest film, discursul a ramas celebru, fiind de referinta in domeniul umanitarismului. Putem invata foarte multe lucruri despre noi, ca oameni, doar din cele aproape 5 minute ale discursului.

Filmele sale au aratat problemele sociale si politice ale vremii, vazute prin ochii “micului vagabond”.

Dupa o copilarie trista, Charlie Chaplin reuseste sa fie unul dintre cei mai mari actori de comedie ai timpurilor moderne, lasand in urma sa adevarate capodopere scrise, audio si vizuale.

Desi am lecturat cu cel mai mare interes cartea, ramane un zid de nepatruns intre sentimentele si trairile lui Chaplin si intelegerea mea… Trairile sale din perioada postcopilarie sunt expuse vag, fara a fi pus accentul pe acestea. Cartea urmareste dezvoltarea copilului Chaplin, expus la o maturizare fortata si felul in care a ajuns actorul, omul din momentul filmelor, facand referinte sumar la perioada dintre.

Ramane sa vad si filmul Chaplin (1992), in care rolul principal este jucat de Robert Downey Jr. pentru a afla cat mai multe despre viata si ideile marelui actor.

Si in final, sunt curios, care este filmul tau preferat cu Charlie Chaplin?

Va las cu o melodie superba scrisa de Chaplin si interpretata de Michael Jackson.