ganduri

Sub cer de Bucuresti

1 Comment

Este o poveste ce trebuie s-o auzi

Despre dragoste si tot ce iti doresti,

Drumurile vietii ce urmeaza sa le vezi

Toate adunate, sub cer de Bucuresti.

***

Povestea incepe cu o fata si-un baiat

Doi tineri pe care nu oriunde ii gasesti

Se plimba impreuna si s-au apropiat,

In Cismigiu, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul, timid din fire, ii schiteaza chipul

Ce se-aseamana cu cel al unei fete din povesti

O invita la o vorba, un suc si o cafea, preambul

Al iubirii, sub cer de Bucuresti.

***

Orasul ii arata tot ce are el mai bun,

Locuri in care te simti bine ca iubesti,

Locuri in care te simti la dragoste, imun,

Sa doresti si sa nu ai, sub cer de Bucuresti.

***

Baiatul si cu fata ajung sa fie impreuna

In momente in care nici nu te gandesti,

Aceasta poveste se termina cu o aluna

In coaja, sub cer de Bucuresti…

Aside

Vis de iarna…

Leave a comment

Am avut un vis in noaptea ce-a trecut

O iluzie a timpului ce usor s-a petrecut

Am avut o himera a lucrurilor ce m-au durut

Jucand a vietii loterie, eu unul, am pierdut…

 

Incet se mai topeste neaua pe drumurile umblate

Pe aleile batute de omul ce inca se mai zbate

Fericirea, dragostea si bucuria, in lume, sa le caute

Stiind ca undeva le va afla, chit ca prea departe…

Dimineata…

3 Comments

Morning Sun

In fiecare dimineata imi pun in ordine gandurile si trairile de ziua trecuta. Imi asez bine in cap dorintele si visele deja intiparite in sufletul meu. Si totusi ce imi doresc dimineata?

Imi doresc ca fiecare rasarit de Soare sa ma gaseasca in alta parte. Si nu, nu este doar un vis grandoman de a vizita toate tarile din lumea aceasta. Este doar dorinta de a cunoaste. Dorinta simpla de a vedea in fiecare dimineata, surasul Soarelui, asa cum il vad alti oameni de pe planeta aceasta. De a fi alaturi de acestia si de a trai fiecare secunda a zilei ce urmeaza impreuna cu ei.

La fel, imi doresc sa ma trezesc dimineata si sa vad cum Soarele rasare si la linia orizontului o barca pluteste lin. Da, imi doresc sa imi petrec anumite zile si pe insulele din Pacific, unde cum m-am trezit sa ma arunc in valurile oceanului si sa inot pana la mare departare. Sa inot si sa uit de problemele cotidiene.

Simplul gand de a nu mai avea ganduri… ma duce la extaz. Ideea de a pluti pe valuri, ascultand muzica naturii, este ceva de neinchipuit.

O alta idee privind dimineata o reprezinta aceea de a ma trezi in munti.

La ora noua dimineata, sa simt o adiere placuta cum intra pe geamul intredeschis. Frigul iernii inca sa nu isi faca simtita prezenta in camera de hotel. Sa stau intins in pat si sa admir frumusetea naturii ce se vede pe geamul usor murdar.

Privelistea formata dintr-un masiv muntos alb, din care doar o mica parte de roca se intrezareste ma face sa cuget asupra nevoii de singuratate.

O creanga de brad imi bate in geam. Pe aceasta inca se alfa zapada de la ninsorile din zilele trecute. Ma trezeste mirosul de cafea si ma ademeneste in bucatarie unde imi iau micul dejun.

De altfel, dimineata imi place sa ma trezesc intr-un oras necunoscut.

Spre exemplu Roma. O dimineata in acest oras este unul dintre cele mai frumoase lucruri. Este ora noua si razele Soarelui isi fac loc printre obloane. Afara, un palmier face putina umbra. Mirosul de pizza ma ademeneste sa ma dau jos din pat. Ma schimb in graba, doar pentru a prinde o alergare matinala in Villa Borghese. Dupa aceea ma asez la o terasa, lanaga Fontana di Trevi, unde savurez o inghetata.

Dimineata iti aduce foarte multa fericire, deoarece in acel moment iti incepe din nou viata. Fiecare dimineata este un nou inceput… o noua incercare de a face ceva frumos pentru tine si pentru ceilalti. O noua incercare de a iubi si de a te lasa iubit…

Viata nu s-a terminat

2 Comments

Si totusi nu stiu ce s-a intamplat,

Cum totul intre noi s-a destramat,

Nu a fost sa fie, mai rau ne-am certat

Cu timpul ne-am indepartat.

Nu suport, eu am plecat…

 

Am plecat si nu m-am uitat in spate,

Tu plangeai, ma terminai cu a ta aciditate,

Am vrut sa ma intorc sa iti dau dreptate,

Dar acum nu se mai poate:

Am ajuns mult prea departe…

 

Si in departare am aflat

Ca degeaba dreptate ti-as fi dat,

Dragostea noastra oricum s-a terminat,

Cu un urlet tu ai alungat

Tot ce am vrut sa fim, ce am insemnat…

M-ai pierdut…

1 Comment

Ai gresit si te-am iertat,

Am gresit si m-ai lasat,

Clipele-mpreuna, mi le-ai alungat,

Ai plecat si m-ai uitat…

 

Eu sunt cel ce langa tine-a stat,

Eu sunt cel ce minciuni a ascultat,

Cu mine ai aflat ce viata-a-nsemnat,

Iubirea, tristetea si tot ce a urmat…

 

Si totusi, visul tau s-a implinit,

De ceva timp am spus ca te-am iubit,

Chiar din clipa-n care te-am privit

Prima data, asta am simtit…

 

Dar ma alungi si-mi spui sa plec,

Imi zici mereu un adio sec,

Din iubire, doar ura o aleg,

Doar asta vad… si plec…

Titlu

Leave a comment

O contiunare a povestii mele, desfasurata, desi timp n-am,

Continuare a evenimentelor pe care eu abia le descurcam,

Ma bucur de secundele langa tine petrecute, cand iubirea o aflam,

Timpul a trecut, si totusi de-un minut ma agatam…

 

Ai trecut razand pe o alee, ai trecut pe langa mine,

Ai lasat in urma tot ce de adevar si de a noastra viata impreuna tine,

M-am decis sa plang si nu ma pot abtine,

Totul ce e legat de tine ma pune pe picioare, o simpla amintire…

 

M-ai ridicat din amurgul vietii mele planse,

Mi-ai aratat carari ale lumii ce pentru mine erau ascunse,

Ma bucur pentru noi ca ne iubim in lumile apuse,

Te primesc in ale mele brate ce pentru tine sunt deschise…